”Poietul”

 Cand spunem poezie spunem sensibilitate, nuantarea spiritului, si suntem de acord ca mai exista si altceva decat materie.
 Si totusi cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia?

   ”Poiet’’ cu glas stins, suna a saracie a nesiguranta, a speranta firava, a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de catre cineva care poate are sorici pe creier!
 Cati artisti au trait si au murit in mizerie?
Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului talmacite de tine.
Te interpeleaza plictisit in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul:
 – Si zi mai baiete, ce esti tu ba?                                
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi:                 

      – Poiet!                                                                 
 Insul nu te aude, sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand!) si-ti striga cu cea mai cristalina dictie pe care ti-o de siguranta, ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi:
 – Bai baiete vorbeste mai tare, ce n-ai mancat azi?
Gata, sa dus dracului totul !
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte, da semne de acomodare cu metabolismul! Poetul e pierdut!
Insira cu glas sufocat:
 – Stiti, eu am indraznit sa cred ..
 – Gata, gata am inteles! 
 Da! Time is money!
Altul nascut cu 100 de ani prea tarziu!
Cu aceeasi voce determinanta, dar acum ceva mai blanda il expediaza:
 – Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi ..    

                                                                   
                 ”bate si ti se va deschide’’  .

……………………………………………………………………………………………………….

Cenaclu!

 Prin 2002-2003 era o dispecera care atunci cand se-ntampla sa cada pe tura de noapte initia un fel de sezatoare …pe statie!
  Tipa era foarte citita – multi ne intrebam ce-o cauta ea pe postul ala in care avea de-a face cu toti zurlii!
  Inchipuiti-va zeci de driveri in miez de noapte, ascultand-o si uneori chiar completand-o atunci cand venea vorba despre Eminescu, Nichita, Preda…
Chiar daca unii n-aveau cine stie ce cultura, comentau si ei acolo cu ce-si mai aminteau de prin scoala.
 Desigur ca mai erau si insi care dadeau cu mucii-n fasole, dar acest lucru chiar sporea farmecul interactivitatii intr-un plus de amuzament.
Era interesant de urmarit si reactia clientilor care initial credeau ca-i o piesa de teatru la radio!
Insa cum in mai toate cazurile, lucrurile bune nu dureaza …
 
 N-am sa-l uit niciodata pe unul, care proaspat intrat in bransa taximetristilor, si-a manifestat pe statie naduful pe statie:
 – Domnisoara, mi-ati dat comanda aia pe strada despre care ati spus ca are nume de muzician – sopen parca! Si n-o gasesc! m-am uitat si in ghid la litera S … dar nu e!

Armageddon

…3…2…1…0.
 Ideea de nonexistenta reduce timpul la o singura forma – cea prezenta !

Pentru ca in cazul unui dezastru de-o asemenea amploare, practic… nimic n-a existat !
O forma a trecutului sau a viitorului, ar fi putut fiinta doar in mintea noastra !
  Care minte n-ar mai exista !

Armageddon …3…2…1…0
Totul o sa ramana inghetat in prezentul universului !
Prezentul n-are cum sa dispara – e fotografia pe care noi o credeam film !

Zece ani fara Iosif Sava !

                                                Zburatorul

                                                     *
 Nu stiu de ce, dar mi s-a facut dor de Iosif Sava !
De ”fundamentalistul muzicii mari”
De omul care in nomenclatorul culturii, a inventat o fisa de post care acum e goala !
 Mi-l amintesc in emisiunilor d-altadata, cu acea delimitare sacra
”dupa Bach … e pauza !”
Dupa care supunea atentiei multe alte registre componistice, carora intr-o traducere elitista le accentua valoarea intrinseca.
 Apoi cobora pe la nivel domestic, insa fara sa-si piarda nimic din aura de apartinator al altei lumi !
Aborda lucruri simple, cotidiene, discutii aprinse cu invitati interesanti
 Astfel ca-mi vorbea si mie, si lu’ vecinu’ Vasile !

 Si iarasi urca pe alte dimensiuni – de data asta luand cu el si o parte din privitori.  Multi fara educatie muzicala, dar avand incorporate native cutii de rezonanta – dornice sa vibreze cu universul !
 Asta n-o putea face oricine !
 
 Pe la acel nivel domestic m-a  ”pacalit” si pe mine – profanul !
La-nceput a fost o simpla curiozitate, dar dupa aia – exact cum actioneaza un drog – mi s-au deschis anumiti receptori care din ce in ce mai nesatiosi se manifestau intr-un sevraj daca uitam sa le aloc saptamanal cate o doza de serata  !

  Azi cand timpul mi-o permite, din cand in cand mai decolez pe cate-o ”Fuga” sau ”Sonata” constient fiind ca pe la nivelul meu, probabilitatea de a ma ciocni cu alti ”zburatori” e minima !
  Daca-ar mai fi trait Maestrul sunt convins ca s-ar fi impus … o conduita preventiva !