Bolnavii!

 

Exista oameni care o viata intreaga sunt preocupati doar de cum sa faca cat mai multi bani.
Atat.
ca-s in vacanta, ca-s in timpul somnului, ca-s in bratele amantei (sau proaspetei sotii, dupa caz!) gandul lor e  – cat mai multi bani. cat mai multa putere.

………………………………….
  exista jucatori de table foarte respectati in anturajul lor
 fiecare partida castigata aduce un plus de ascendent asupra chibitilor.
d-asta traiesc
sa castige
pentru a fi respectati!

exista spectacole gratuite ale naturii – minunatii cromatice cu rasarituri si apusuri de soare ce se oglindesc in luciul pulurilor mutate frenetic ..

…………………………………………………..

exista pictori ratati, filozofi invidiosi …

Reclame

Fabula …tot in regie proprie!

 

 Cand eram copil imi placea sa observ lumea animalelor.
Printre altele, urmaream fascinat paianjenul ce-si construia cu meticulozitate plasa lipicioasa, dupa care priveam cu cinismul specific copilariei, cum diferite insecte – dupa o lunga agonie – isi gaseau sfarsitul in acea capcana.
 Spectacolul era dezgustator dar totusi nu interveneam, spunandu-mi ca n-am nici un drept sa ma amestec in legile naturii.
 Intr-o zi, in plasa s-a prins un greieras.
Cri … cri … cri!
 Acum eu nu stiu ce cauta el p-acolo, nu stiu nici daca canta adevarat sau fals – n-aveam finetea auzului setata pentru astfel de nuante!
Cert e insa ca l-am salvat – era totusi un greiere!

Morala: uneori si afonii sunt de treaba! 😉

Statuia

Se fac tot felul de sondaje, de studii asupra modului de gandire al romanului.
 S-au scris ample articole despre setea de cunoastere a starii de sanatate ..a caprei vecinului.
Despre ratingul telenovelelor in care intrigi ascutite devin un numitor comun existential, ieftinindu-se cu ajutorul lui opulenta unora, ajungandu-se la concluzia  ”standard” ca banii n-aduc fericirea – pentru ca imediat cei mai multi sa-si reprezinte in gand imaginea vulpii uitandu-se la struguri !
 Insa de la un timp nu prea se mai vorbeste de o anumita latura spirituala ce ne era caracteristica.
 Sa se fi dus vremurile in care se vorbea de calitatile native de artist ale romanului (nascut poet) prin care degusta pe indelete orice spectacol?

 Aproape de Universitate exista o mica piateta in mijlocul careia intr-un ansamblu sculptural C. A. Rosetti asezat pe un jilt, priveste ganditor spre liniile trolebuzelor  71, 84, 89 …
 Bagat in seama mai mult de porumbei, rareori mai atrage cate-o privire din partea celor ce trec pe acolo.
 De la un timp  pe la orele amiezii, un nebun isi facuse un obicei in a se catara pe soclu.
Avea intotdeauna la el un buchet de flori pe care-l introducea in pumnul intredeschis al statuii.
Dupa un scurt monolog (era sa spun, dialog !) cobora grabit pierzandu-se in multime  –  probabil spre o alta statuie !
 Ei bine, scena respectiva era observata de multi trecatori, dar nu contraria pe nimeni !
Cate-o privire scurta, apoi fiecare-si vedea de treaba lui.
Ca si cum totul ar fi fost normal !

Nu stiu de ce, dar imi vine in minte proverbul ala ”corb la corb nu-si scoate ochii”