The Winner!

Exista o tipologie perfect adaptata, care nu-si prea bate capul cu vreo pozitionare logica in societate!
Conjugarea oportunismului la toate formele – mai mult sau mai putin pe suport legal – face parte din firescul ei!
Iar dupa o anume logica a naturii, tipologia asta accede in pozitii de superioritate sociala si materiala – adica atinge dezideratul multora ce considera ca saracia nu-i o virtute! Pentru ca cei mai multi dintre acestia, sunt ancorati fie in principii morale, fie in frica asumarii!
  Ori tipologiei adaptate i se cam rupe de reguli sau ”angoase morale” – in oprobiul formal al celor care inca n-au realizat permisivitatea sistemului la tupeu!

Justete !

In natura nu exista ideea de justete !
Exista doar oportunitate !
In cadrul societatii justetea e numai optiunea dintr-o bucla de oportunitate !
Dar si asa justetea e relativa – ceea ce astazi poate fi just, maine poate sa fie injust !
Practic numai istoria da sens justetei !
Adica memoria din cadrul oportunitatii !

Legea echilibrului (1)

La-nceput erau doua blocuri ce orbitau unul in jurul altuia intr-un aparent echilibru,
Cuvantul cheie, dezvoltarea.
In occident aceasta dezvoltare se baza pe concurenta dintre factorii economici cuprinsi in sistemul democratic.
De cealalta parte economia centralizata se raporta exclusiv la deziderate ideologice
Intr-un mers al istoriei, mai mult sau mai putin determinat de terte interese, in blocul comunist s-au produs niste schimbari majore ce-au culminat cu implozia ideologiei – un motor social mult prea uzat, lipsit de combustibilul motivational !

 
Pana la sfarsitul anilor ’90 competitia reala generatoare de progres din cadrul sistemului occidental, intr-o buna masura se raporta concurential si la sistemul totalitar.
Si nu stiu daca gresesc cand afirm ca acest raport concurential – tradus aici intr-un anumit echilibru – a avut un oarecare aport la dezvoltarea cu mult mai rapida a societatii occidentale…

Principii!

 

 Traim inca vremuri ”originale” in care se tot bajbaie dupa formule viabile.
Iar asta pentru ca-n mecanica actualului sistem politic nu exista acel circuit de automentinere – acel ”pilot automat” care sa functioneze oarecum indiferent la personalitatea coordonatorului.
 Astfel ca de multe ori reprezentativitatea unui organism este redusa la nivel de individ – iar asa multi oponenti cu fluierul in gura, trec cu usurinta de la critica fireasca adresata unei institutii, la aprecieri poate peiorativ-personale lipsite de continut constructiv!
Iar asta pentru ca lipseste ghidajul – adica principiul!
Chiar daca se teoretizeaza raportarea la aceasta notiune, in mai toate cazurile primeaza bunul plac conjuctural al celor interesati!
Si atunci  principiul capata ghilimele!

 Intr-o lume normala, oamenii se subordoneaza unor principii ce sunt promovate si intretinute intr-un mod transparent chiar de catre liderii societatii – acestia devenind MODELE vasale principiului – astfel ca fluieraturile ce targeteaza persoane nu-si mai au rostul.
Asta deoarece critica institutiei – via principiu – ridica mult fileul, in acest caz determinand reactii la nivel de personalitate ..inclusiv demisii – ce sunt raportate temeinic la principiu!