Tocitorii ..

Armata de tocitori plecase..

Incepuse procesul de restabilire a sensurilor ce fusesera ascunse printre sintagmele cliseizate.
Greu de tot – urechile isi pierdusera sensibilitatea.
S-a incercat demodularea cliseelor prin sustinere faptica, prin argumente betonate-n logica..

Lumea inca era bulversata.
Ici colo incepuse sa s-auda voci ce se chemau una pe alta:
– Veniti! E de ajuns numai sa luati aminte – cine are urechi.. sa vada!
La-nceput au auzit putini, apoi au vazut din ce in ce mai multi.
Fiecare incepu sa strige din ce in ce mai convins:
– Hei, oameni buni – s-au restabilit sensurile..

Au cazut mastile care oricum devenisera stravezii,
Oamenii respirau adevar..
Un galagios adevar ..al fiecaruia!

Nu se mai intelegea om cu om – numitorul comun al principiului era prea uzat.
S-au apucat sa-l restaureze niste pocaiti –
A fost greu dar in cele din urma au reusit.
Insa vacarmul a devenit si mai mare – principiul nu mai corespundea vremurilor!
Era nevoie de un altul.
S-au pus serios pe lucru.
Timpul trecea iar rezultatele se lasau asteptate – oamenii deveneau din ce in ce mai nervosi.
Galagia devenise insuportabila – se auzea pana departe..
Au auzit-o si tocitorii care s-au intors din drum, erijandu-se rapid in arhitecti circumstantiali – proiectand coloane de adevar.. orizontal!
Apoi au reluat ce stiau ei sa faca cel mai bine – sa toceasca – pana cand sensurile s-au pierdut iar printre intelesuri..

Publicitate

”Poietul”

 Cand spunem poezie spunem sensibilitate, nuantarea spiritului, si suntem de acord ca mai exista si altceva decat materie.
 Si totusi cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia?

   ”Poiet’’ cu glas stins, suna a saracie a nesiguranta, a speranta firava, a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de catre cineva care poate are sorici pe creier!
 Cati artisti au trait si au murit in mizerie?
Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului talmacite de tine.
Te interpeleaza plictisit in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul:
 – Si zi mai baiete, ce esti tu ba?                                
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi:                 

      – Poiet!                                                                 
 Insul nu te aude, sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand!) si-ti striga cu cea mai cristalina dictie pe care ti-o de siguranta, ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi:
 – Bai baiete vorbeste mai tare, ce n-ai mancat azi?
Gata, sa dus dracului totul !
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte, da semne de acomodare cu metabolismul! Poetul e pierdut!
Insira cu glas sufocat:
 – Stiti, eu am indraznit sa cred ..
 – Gata, gata am inteles! 
 Da! Time is money!
Altul nascut cu 100 de ani prea tarziu!
Cu aceeasi voce determinanta, dar acum ceva mai blanda il expediaza:
 – Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi ..    

                                                                   
                 ”bate si ti se va deschide’’  .

……………………………………………………………………………………………………….

Cenaclu!

 Prin 2002-2003 era o dispecera care atunci cand se-ntampla sa cada pe tura de noapte initia un fel de sezatoare …pe statie!
  Tipa era foarte citita – multi ne intrebam ce-o cauta ea pe postul ala in care avea de-a face cu toti zurlii!
  Inchipuiti-va zeci de driveri in miez de noapte, ascultand-o si uneori chiar completand-o atunci cand venea vorba despre Eminescu, Nichita, Preda…
Chiar daca unii n-aveau cine stie ce cultura, comentau si ei acolo cu ce-si mai aminteau de prin scoala.
 Desigur ca mai erau si insi care dadeau cu mucii-n fasole, dar acest lucru chiar sporea farmecul interactivitatii intr-un plus de amuzament.
Era interesant de urmarit si reactia clientilor care initial credeau ca-i o piesa de teatru la radio!
Insa cum in mai toate cazurile, lucrurile bune nu dureaza …
 
 N-am sa-l uit niciodata pe unul, care proaspat intrat in bransa taximetristilor, si-a manifestat pe statie naduful pe statie:
 – Domnisoara, mi-ati dat comanda aia pe strada despre care ati spus ca are nume de muzician – sopen parca! Si n-o gasesc! m-am uitat si in ghid la litera S … dar nu e!