Povestea heringului calcat de locomotiva!

In largul oceanului.
Gasca de heringi se misca tacuta printre curentii marini.
Atentia fiecarui individ e permanent cuplata pe vecinul imediat – la randu-i reper altui aproape, evoluandu-se astfel intr-o sincronizare perfecta.
Totusi in ciuda faptului ca bancul inspira ideea de unitar, la o scara ultrasensibila orice peste isi are propria-i personalitate.
Unii chiar mai accentuata..

Ce-o fi fost in mintea unui hering mai rebel, atunci cand prin hardul lui de doua secunde i-a trecut ideea sa faca opinie separata?
Sa iasa din banc – asa pur si simplu!
Si cum o fi ajuns el la concluzia ca-i bine sa se adaposteasca exact intr-o plasa pescareasca – in timp ce confratii lui se indepartau rapid spre alte zone?
Mister..pret de doua secunde!
A fost foarte surprins atunci cand un pescar l-a aruncat cu nepasare intr-o imensa vana… fara sa-i ceara indeplinirea a trei dorinte – asa cum auzise el prin diferite bancuri!
O vreme s-a zbatut aprig in capcana propriei neimpliniri – se simtea inselat de acel marinar fara vise!
In cele din urma s-a linistit – a realizat ca branhiile nu pot respira sarea ce-l inunda din toate partile…
Apoi n-a mai contat nimic.
Nici faptul ca era introdus intr-o conserva, nici ca ulterior a ajuns in sacosa unui amarat – care proaspat lovit la cap de destin, murmura intelept  ”to be or not to be”  intr-un final hotarandu-se pe varianta ce coincidea cu o cale ferata ..
Soarta ..o lumina alba apropiandu-se cu repeziciune, un semnal acustic ..un ocean plin cu sperante ..bancuri cu sperante ..

Publicitate

Sah ..

…de pe margine!

 Trecuse ceva timp de cand era concentrat asupra mesei.
Broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte.
Era numai el si piesele.
N-avea in fata un adversar ci entitati incarnate inlemnite in fiecare figura de pe tabla.
Inca se afla in interiorul schemelor de deschidere ale caror variante standard ii conferea o oarecare siguranta.
Pana acum doar isi corelase strategia cu miscarile partii adverse, insa d-aici incolo simtea ca trebuie sa preia initiativa.
Sa-ncerce cuantificarea neprevazutului!
Calcula frenetic diferite combinatii.
Se gandi la o mutare ce-ar fi fost un punct de plecare pentru o deschidere mai ampla, cat mai avantajoasa – dar fireste ca i s-ar fi anticipat cu usurinta intentia.

”Pentru marii maestrii, tabla de sah este doar un fel de reper – decalat in timp pentru spectatori. De la un anumit nivel, efectul oricarei mutari este perceput instant ca ultima piesa dintr-un domino.   realizez eu, pipaindu-i admirativ intentiile!
 
 Oare ar fi bine sa-ncerce o rupere din previzibil sacrificand un pion?
In patru mutari ar fi dobandit un anumit avantaj pozitional.
Acum e vorba si daca adversarului ii convine trocul – pozitie contra piesa.
Pentru ca desigur, la randu-i poate realiza si el scenariul asta – numai ca peste cinci mutari ar putea sa creeaze o alta paradigma tactica, cu efecte pe care in acest moment deja le calculeaza ..
Mda, riscant –
Se uita instinctiv la ceas.
Concentrare
In mintea-i incepe sa se deruleze matematic zeci de ipostaze.
Tabla de sah i se dematerializeaza printre neuronii incinsi- scanand cu repeziciune multitudinea variantelor

Ii simt gandurile ricosate din tabla de sah.

Pachete cu informatii condensate-n zona tamplelor.
O picatura de sudoare cade peste nebun – acesta se clatina sub responsabilitatea actiunii!
Unul dintre cai freamata nerabdator – pare ca si-a inteles perfect rolul.
 Fixa cu privirea regele advers – incercand sa afle daca acesta isi da seama, ca peste exact 14 mutari va fi tintuit pe campul H2.
Hmm, nimic alarmant!
Go ..
……………………………………………………

 Anticipase totul bine, insa doar pana la a 9-a mutare.
D-aici inainte calculele lui nu mai corespundeau – adversarul isi permisese sa iasa brusc dintr-o anume logica.
O mare dilema i se contura printre urletele razboinice ale figurinelor.
Trebuia sa aleaga!

 Si a ales.. dezastrul.
Ar fi fost d’ajuns o simpla miscare a nebunului – dar acesta parea depasit in propria-i conditie.
Un pion veni degraba-ntru flancare.
Prea tarziu – lucrurile nebunesti nu le fac pionii!

 Ciudat, prin acele calcule complexe, diminuase aleatoriul la maxim!
In opinia lui, nimic nu mai putea fi la voia-ntamplarii
Cu toate astea..
Nu-ntelegea deloc ce-i scapase.

                         *

 Scapase din vedere faptul, ca in sah nu-i vorba doar de calcule reci – sahul e o arta!
 Ii scapase faptul ca-ntr-o partida asemanatoare – din 1972 – aceeasi dilema o mai avusese un chalanger, care insa alesese cealalta varianta … nebunul lui chiar a fost nebun!

 La naiba, individul asta ar fi putut fi un Spasski!
Gata, m-am enervat prea mult – un timp n-am sa mai trec prin Cismigiu!