Tocitorii ..

Armata de tocitori plecase..

Incepuse procesul de restabilire a sensurilor ce fusesera ascunse printre sintagmele cliseizate.
Greu de tot – urechile isi pierdusera sensibilitatea.
S-a incercat demodularea cliseelor prin sustinere faptica, prin argumente betonate-n logica..

Lumea inca era bulversata.
Ici colo incepuse sa s-auda voci ce se chemau una pe alta:
– Veniti! E de ajuns numai sa luati aminte – cine are urechi.. sa vada!
La-nceput au auzit putini, apoi au vazut din ce in ce mai multi.
Fiecare incepu sa strige din ce in ce mai convins:
– Hei, oameni buni – s-au restabilit sensurile..

Au cazut mastile care oricum devenisera stravezii,
Oamenii respirau adevar..
Un galagios adevar ..al fiecaruia!

Nu se mai intelegea om cu om – numitorul comun al principiului era prea uzat.
S-au apucat sa-l restaureze niste pocaiti –
A fost greu dar in cele din urma au reusit.
Insa vacarmul a devenit si mai mare – principiul nu mai corespundea vremurilor!
Era nevoie de un altul.
S-au pus serios pe lucru.
Timpul trecea iar rezultatele se lasau asteptate – oamenii deveneau din ce in ce mai nervosi.
Galagia devenise insuportabila – se auzea pana departe..
Au auzit-o si tocitorii care s-au intors din drum, erijandu-se rapid in arhitecti circumstantiali – proiectand coloane de adevar.. orizontal!
Apoi au reluat ce stiau ei sa faca cel mai bine – sa toceasca – pana cand sensurile s-au pierdut iar printre intelesuri..

Principii!

 

 Traim inca vremuri ”originale” in care se tot bajbaie dupa formule viabile.
Iar asta pentru ca-n mecanica actualului sistem politic nu exista acel circuit de automentinere – acel ”pilot automat” care sa functioneze oarecum indiferent la personalitatea coordonatorului.
 Astfel ca de multe ori reprezentativitatea unui organism este redusa la nivel de individ – iar asa multi oponenti cu fluierul in gura, trec cu usurinta de la critica fireasca adresata unei institutii, la aprecieri poate peiorativ-personale lipsite de continut constructiv!
Iar asta pentru ca lipseste ghidajul – adica principiul!
Chiar daca se teoretizeaza raportarea la aceasta notiune, in mai toate cazurile primeaza bunul plac conjuctural al celor interesati!
Si atunci  principiul capata ghilimele!

 Intr-o lume normala, oamenii se subordoneaza unor principii ce sunt promovate si intretinute intr-un mod transparent chiar de catre liderii societatii – acestia devenind MODELE vasale principiului – astfel ca fluieraturile ce targeteaza persoane nu-si mai au rostul.
Asta deoarece critica institutiei – via principiu – ridica mult fileul, in acest caz determinand reactii la nivel de personalitate ..inclusiv demisii – ce sunt raportate temeinic la principiu!