O seara de sambata

18:00
Asezata pe bordura unei vitrine de la Romarta, o batranica rezolva de zor niste ecuatii, pe caietul din poala.
Lumea care trece p-acolo ii mai scapa cat-o bancnota.
E adevarat, asta-i cam regie – dar ma amuza originalitatea cu care batrana converteste matematica in venituri !

 18:30
Niste chinezi tristi ies din cazinoul …

 19:00
Un atelaj tractat de un cal stationeaza pe Kogalniceanu.
Trec pe langa, indiferent.
Ca dealfel si ceilalti soferi.
Doar un grup de italieni fac de zor poze amuzandu-se copios !
Parca n-au mai vazut cai !

 19:15
Stationez vizavi de Universitate langa alte cateva zeci de masini galbene.
Ma uit la unii dintre colegi, ce-si agita privirile dupa posibili clienti !
Tot asa m-oi agita si eu ?

 19:40
In fine ma ocupa o pereche de varsta a doua, imbracata la patru ace.
De cum intra imi muta nasul din loc.
Cred ca li s-a spart sticluta cu parfum chiar in timpul utilizarii.
 – La Sala Palatului.
 – Buna seara, accentuez eu !
 – Buna seara, la Sala Palatului !
 – Am inteles !
Uitasem ca-n seara asta Jose Carreras e jupan prin sala aia!
Din radiocd-ul meu tocmai razbate aria lui Cavaradossi in timp ce doamna ii vorbeste cu pasiune domnului, despre etrierele masinii personale lasata in service !
 Final de cursa – 4,7 lei !

 20:20
Merg pe gol.
Efectiv n-am unde stationa !
Totul e ocupat.
Gasesc in cele din urma un locsor in fata la Primarie, langa alte cateva masini parcate aiurea.
Sant singurul taxi din zona, insa doar timp de 10 secunde !
In spatele meu a oprit un ”concurent” ce ocupa juma de strada laterala – asta nu pare sa-l deranjeze asa de tare, chiar daca-si ia injuraturi si claxoane la greu.
E d-ala cu tarif mai mic, asa ca eu degeaba mai stau acolo.
Plus ca-n nesimtirea lui e mult mai bine pozitionat.
Primul client l-ar alege in mod sigur pe el.
Nu stiu multi, dar chestiile astea cu pozitionarile optime fac parte din strategia zilnica a unui driver.
Deci e timpul s-o tai.
Tot pe gol.
 
 20:40
Ajung iar langa atelajul de pe Kogalniceanu. Vizitiu’ n-a aparut.
Un echipaj de politie il asteapta.
Calul pare ca n-are nici o legatura cu asta. 
Pacat ca n-am si eu un aparat de fotografiat – sa imortalizez un cal plictisit !

Publicitate

Profesoara

 Concurs de ,,fotografie veche’’ pe scoli.
Clienta – o doamna profesoara ce prezinta prin celular situatia premiilor :
 – Domnule Director, juriul a dezbatut, s-a muncit foarte mult iar castigatorii acestui concurs sunt PE BUNE !

(acest  ”pe bune” imi aminteste de anii ‘90 cand la un concurs “Miss Piranda” bine “jurizat” castigatoarea a facut pasul in fata inainte de a-si auzi numele – spre amuzamentul celor prezenti !)

 Probabil simtindu-mi o oarecare receptivitate la arta fotografica, dupa vreo zece minute de discutii imi arata doua poze foarte vechi (1911) in ele fiind imortalizati tarani din alte timpuri :
 – Uitati-va la aceste costume populare, la broderia lor, la  motivele florale ! Observati expresia acestor oameni, atitudinea lor vizavi de solemnitatea momentului, de parca ar sti ca vor fi mesageri in timp ai traditiei. Priviti cu cata mandrie isi poarta costumele, portul acesta face parte din viata lor, din ei insasi !

 Imi place felul in care scoate in evidenta detalile din cele doua ”sepii’’
 – Sunt binevenite astfel de actiuni menite sa …
 – Sigur, si mai sunt si premiile acordate fiecarui copil !
 – Ce fel de premii ?
 – Cate o carte cu ,,Robinson Crusoe’’ !

 In dreptul unei scoli doi prichindei dezbat cu aprindere cele mai importante probleme ale lumii !
 Opresc in dreptul lor :
 – Mai baieti, v-ar placea sa primiti cadou cate un “Robinson Crusoe” ?
 – Ce e asta, strategie sau shooter ?