Povestea heringului calcat de locomotiva!

In largul oceanului.
Gasca de heringi se misca tacuta printre curentii marini.
Atentia fiecarui individ e permanent cuplata pe vecinul imediat – la randu-i reper altui aproape, evoluandu-se astfel intr-o sincronizare perfecta.
Totusi in ciuda faptului ca bancul inspira ideea de unitar, la o scara ultrasensibila orice peste isi are propria-i personalitate.
Unii chiar mai accentuata..

Ce-o fi fost in mintea unui hering mai rebel, atunci cand prin hardul lui de doua secunde i-a trecut ideea sa faca opinie separata?
Sa iasa din banc – asa pur si simplu!
Si cum o fi ajuns el la concluzia ca-i bine sa se adaposteasca exact intr-o plasa pescareasca – in timp ce confratii lui se indepartau rapid spre alte zone?
Mister..pret de doua secunde!
A fost foarte surprins atunci cand un pescar l-a aruncat cu nepasare intr-o imensa vana… fara sa-i ceara indeplinirea a trei dorinte – asa cum auzise el prin diferite bancuri!
O vreme s-a zbatut aprig in capcana propriei neimpliniri – se simtea inselat de acel marinar fara vise!
In cele din urma s-a linistit – a realizat ca branhiile nu pot respira sarea ce-l inunda din toate partile…
Apoi n-a mai contat nimic.
Nici faptul ca era introdus intr-o conserva, nici ca ulterior a ajuns in sacosa unui amarat – care proaspat lovit la cap de destin, murmura intelept  ”to be or not to be”  intr-un final hotarandu-se pe varianta ce coincidea cu o cale ferata ..
Soarta ..o lumina alba apropiandu-se cu repeziciune, un semnal acustic ..un ocean plin cu sperante ..bancuri cu sperante ..

Moderatorii

De la un timp sunt fascinat de moderatorii tv

Ati incercat vreodata sa urmariti si dintr-un punct de vedere mai tehnic munca acestor oameni?
Nu-mi propun aici sa analizez directiile colorate sub care evolueaza (hm!) posturile de televiziune – implicit personalul colaborator -ci doar caut a infatisa si din alta perspectiva ceea ce vedem cu totii seara de seara
Consider ca-i mare lucru in a fi capabil sa cuprinzi toate variabilele tipologiilor invitate in formatul unei emisiuni:
– de la mediocrul ce mimeaza priviri inteligente, pana la ”baiatul destept” ce-si asteapta portia de mingii ridicate la fileu.
– de la ”exploratorul de campii” pana la agramatul ce prin ”taceri strategice” vrea sa-si ascunda limitarea-i domestica.
– de la yesman-ul oportunist, pana la ”impresionistul” ce-si calibreaza argumentele pe sonoritatea vocii – punand accente grave pe cuvinte goale.

Deci tot acest amalgam de personalitati necesita si-o oarecare ordine intr-ale exprimarii.
Nu-i usor ca in cadrul unui subiect dat, sa impletesti pleiadele de idei ce se succed intr-un studio – sa determini linia discursurilor spre un numitor cat mai inteligibil clipitorilor din fata ecranelor.
Multi isi inchipuie ca-i ceva simplu, insa lucrurile nu stau chiar asa.
Trebuie sa ai ceva scoala in psi ca sa …chiar, de multe ori ma-ntreb daca nu cumva acesti moderatori mai fac si ei cat-un studiu de caz la anumiti invitati.

Pentru mine a devenit un adevarat hobby ca in toiul unor controverse sa le anticipez interventiile prin care preiau idei, apoi le paseaza tertilor – transformate-n mingii cu efect sau ..castane incinse!
Aici e vorba de-o adevarata arta!

…………………………………………………………………………………

Mai trebuie sa stii cand si cum sa intrerupi interlocutorul.
Exista scurte momente in care vorbitorul trebuie sa mai si inspire – unui moderator antrenat acea clipa ii este suficienta pentru preluarea ideii pe care eventual o si amplifica printr-o mica concluzie – concluzie care la randu-i e susceptibila unei reinterpretari pe culoarul altui conviv ce-o preia ..uneori chiar cu capul!
Si astfel se obtine cursivitatea unei emisiuni reusite care … bineinteles publicitate!!

(…) (…) (…)
O campanie initiata de …

Asa, unde ramasesem?
Aha ..deci:
Dupa o pauza ce mai aeriseste din tensiunile acumulate, moderatorul initiaza concluziile .. ”insa nu inainte de un scurt moment publicitar”

… si alte perspective!

Alb si negru!

Intr-un cadru ”bidimensional” multi isi traseaza tot felul de repere conformiste.
Sunt tentati sa judece dupa norme rigide de echivalare – si atunci lucrurile pe care nu le-nteleg sunt conotate in limita ”bun-rau”
Totul e polarizat pe extreme.
Fara complicatii.
Se simt mai in siguranta erijandu-se in neutralitatea punctului de referinta dintre ”extremele” dulce si sarat – care in opinia lor sunt antonime!

……………………………………………………………………………………………………..

Indraznela de a visa!

Stateam de vorba cu un taximetrist pe care-l stiam foarte calculat (asta ca sa ma exprim cu eleganta!) si care-mi descria niste vise d-ale lui … extrem de limitate!
– Consideri ca astea-s simple fantezii sau sunt lucruri pe care crezi ca le vei realiza candva, l-am intrebat?
– In (…) mea – normal ca sunt doar vise, mi-a raspuns razand!
– Pai atunci daca tot visezi, de ce n-o faci ca lumea?
– !
*
Din acest scurt dialog am concluzionat:

”SUNT UNII ATAT DE MESCHINI INCAT SI ATUNCI CAND VISEAZA AU FRANA DE MANA TRASA!”

Acum vreo doua zile am descoperit pe un blog ca Paler a spus aceeasi idee, insa-ntr-un limbaj mult mai elevat.
Deci atunci cand eu ma chinuiam sa comprim intelesul dialogului de mai sus, gandul asta deja era zugravit!
ps:
Cei care n-au simtul umorului la astfel de interferente … s-o ia ca pe-o gluma!