Artistu’

Ieri a fost un apus de soare pe cinste !
Am oprit masina si am intrat in piele de spectator, admirand ”desantarea” cromatica a apusului – ce cred ca mi se adresa doar mie.
Spun asta pentru ca toti ceilalti trecatori aveau treburi mult mai importante !
Asa ca … traieste clipa baiete!
Din boxe se aude muzica lui Llewellyn ce completeaza minunat momentul!
Sunet si culoare – un spectacol gratis savurat pe indelete …
Simt lumina cum imi strapunge pleoapele intredeschise – parca si aerul e mai proaspat ..
– Liber?
Tresar!
In primul moment disting doar o silueta ce se insinueaza pe scaun, fara sa-mi astepte confirmarea – dar trec totul pe seama unei familiaritati clientelare cu care sunt obisnuit! Intuiesc ca-i un tip calm, relaxat, cult …
Ma rog, scaunul e liber – de ce nu?
De ce sa fiu un spectator egoist?
Merge si o empatizare pe purpuriul de final al asfintitului!
Ii aprob intrarea, facandu-i complice cu ochiul – asa ca de la artist la artist!
– Drumul Taberei va rog, ma izbeste el cu parul!
Sunt naucit – asta mi-a confundat loja cu un taxi!!!
Arunc iar o privire spre locul unde soarele deja a apus – sfarsitul actului intai. Mai e si maine o zi.
Un zambet de plastic adresat intrusului, apoi pornesc aparatul de taxat ..

Interferente!

 Sunt la semafor pe aceeasi linie cu un cocalar implantat intr-un SUV de marca !
Cu cateva secunde-n urma imi ”taiase fata” cu acea nonsalanta specifica speciei !
Acum imi zambeste superior – si-a coborat geamul fumuriu, probabil ca sa ma studieze mai in clar, pe mine gandacul galben ce-am indraznit ca prin simpla-mi prezenta sa-i perturb slalomul gen ”nitendo”
Culmea e ca nu sunt deloc revoltat.
Chiar ii zic :
 – Te iert doar pentru ca este posibil ca printr-una din actiunile tale egoiste de smecher, sa fi determinat inlantuirea unor evenimente intr-un tipar tip  ”domino” aspectand benefic – fara ca tu sa ai habar – lucruri ce se puteau incheia prost!
  Stop pe muzica bubuitoare, apoi se apleaca inspre mine incruntand sprancenele:
 – Ai zis ceva?
 – Da moshule!  Atunci cand ”mi-ai luat fata” era cat p-aci sa-ti ating masina.   Acum realizez ca nu-mi mai tine frana! Multumesc!
 – Aha, credeam c-ai zis ceva …

  Semaforul s-a facut verde.
Hm,  si totusi am ceva in comun cu el – momentul demarajului !

Masuri !

 In fiecare secunda in capul unui om se succed cu repeziciune o gramada de ganduri.
Practic e aproape imposibil sa nu te gandesti la nimic !
Iar aceste ganduri, de regula dau masura fiecarui individ.
Insa anumite ”masuri” se pierd aiurea, din cauza multiplelor prioritati ieftine aparute la concurs cu ele (cu masurile) ceea ce duce la ratarea aplicarii lor in fapt
Sa zicem ca sub influenta unui moment am ajuns la o promisiune facuta siesi.
Exemple :
”spatele meu o sa fie mai drept”  sau  ”nu voi mai spune – da, cand trebuie sa spun – nu”  sau  ”nu ma voi mai scobi in nas cand ploua”  sau  ”voi privi totul cu detasarea observatorului de pe margine”  sau  ”fii barbat(a)”   etc.
Ei bine, aceste proiecte de definire (sau redefinire) ale personalitatii vor trebui fixate (macar pentru inceput) pe un suport cat mai vizibil !
Si ce suport ar fi mai indicat – in asa fel incat printr-o asociere subconstienta cu ”a invata” sa fie mereu observabil ?
O tabla !
O tabla de scris, ca in clasa in care a invatat fiecare –
De fapt o mini-tabla usor de montat (recomandat intr-un loc foarte vizibil) pe care se poate scrie cu creta, se poate sterge cu buretele,
Iar mesajul scris pe acea tabla va putea fi insusit mult mai lesne, pentru ca – asa cum am mai spus, ideea trimite cu gandul la perioadele in care anumiti receptori erau cu mult mai deschisi pentru formarea caracterelor. Iar aceasta asociere ii va redeschide !
Intr-o redefinire permanenta a ”masurii” fiecaruia ! 
(unde e cazul desigur!)

……………………………………………………………………………………..

In cazul unor comenzi speciale, rama tablei va fi incrustata cu pietre semipretioase in functie de compatibilitatile zodiacale, buretele va fi  identic natural din Marea Mediterana, iar o echipa de radiestezisti va amplasa obiectul, in armonie cu energiile Feng Shui !