Povestea heringului calcat de locomotiva!

In largul oceanului.
Gasca de heringi se misca tacuta printre curentii marini.
Atentia fiecarui individ e permanent cuplata pe vecinul imediat – la randu-i reper altui aproape, evoluandu-se astfel intr-o sincronizare perfecta.
Totusi in ciuda faptului ca bancul inspira ideea de unitar, la o scara ultrasensibila orice peste isi are propria-i personalitate.
Unii chiar mai accentuata..

Ce-o fi fost in mintea unui hering mai rebel, atunci cand prin hardul lui de doua secunde i-a trecut ideea sa faca opinie separata?
Sa iasa din banc – asa pur si simplu!
Si cum o fi ajuns el la concluzia ca-i bine sa se adaposteasca exact intr-o plasa pescareasca – in timp ce confratii lui se indepartau rapid spre alte zone?
Mister..pret de doua secunde!
A fost foarte surprins atunci cand un pescar l-a aruncat cu nepasare intr-o imensa vana… fara sa-i ceara indeplinirea a trei dorinte – asa cum auzise el prin diferite bancuri!
O vreme s-a zbatut aprig in capcana propriei neimpliniri – se simtea inselat de acel marinar fara vise!
In cele din urma s-a linistit – a realizat ca branhiile nu pot respira sarea ce-l inunda din toate partile…
Apoi n-a mai contat nimic.
Nici faptul ca era introdus intr-o conserva, nici ca ulterior a ajuns in sacosa unui amarat – care proaspat lovit la cap de destin, murmura intelept  ”to be or not to be”  intr-un final hotarandu-se pe varianta ce coincidea cu o cale ferata ..
Soarta ..o lumina alba apropiandu-se cu repeziciune, un semnal acustic ..un ocean plin cu sperante ..bancuri cu sperante ..

Poezie interioara!

Taina scrisului!

Atunci cand mintea se goleste de imediatul inconjurator,
cand ochii deschisi inafara vad numai inauntru,
cand cele cinci simturi sunt inlocuite de unul singur,
prin care
ca printr-un cordon ombilical – din eter – se aspira milioane de ,,ceva-uri’’
ce se aranjeaza intr-o ordine stabilita-n strafundul constiintei,
generand un deja-vu clocotitor
ce emana aburi formati din miliarde de particule continand raspunsuri
capilarizate-n in sinapse nestiute,
condensate-n simboluri abstracte
pe o tainica zona a mintii,
care printr-un minunat mecanism
comprima totul
in CUVANT.

Armageddon

…3…2…1…0.
 Ideea de nonexistenta reduce timpul la o singura forma – cea prezenta !

Pentru ca in cazul unui dezastru de-o asemenea amploare, practic… nimic n-a existat !
O forma a trecutului sau a viitorului, ar fi putut fiinta doar in mintea noastra !
  Care minte n-ar mai exista !

Armageddon …3…2…1…0
Totul o sa ramana inghetat in prezentul universului !
Prezentul n-are cum sa dispara – e fotografia pe care noi o credeam film !