”Poietul”

 Cand spunem poezie spunem sensibilitate, nuantarea spiritului, si suntem de acord ca mai exista si altceva decat materie.
 Si totusi cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia?

   ”Poiet’’ cu glas stins, suna a saracie a nesiguranta, a speranta firava, a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de catre cineva care poate are sorici pe creier!
 Cati artisti au trait si au murit in mizerie?
Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului talmacite de tine.
Te interpeleaza plictisit in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul:
 – Si zi mai baiete, ce esti tu ba?                                
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi:                 

      – Poiet!                                                                 
 Insul nu te aude, sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand!) si-ti striga cu cea mai cristalina dictie pe care ti-o de siguranta, ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi:
 – Bai baiete vorbeste mai tare, ce n-ai mancat azi?
Gata, sa dus dracului totul !
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte, da semne de acomodare cu metabolismul! Poetul e pierdut!
Insira cu glas sufocat:
 – Stiti, eu am indraznit sa cred ..
 – Gata, gata am inteles! 
 Da! Time is money!
Altul nascut cu 100 de ani prea tarziu!
Cu aceeasi voce determinanta, dar acum ceva mai blanda il expediaza:
 – Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi ..    

                                                                   
                 ”bate si ti se va deschide’’  .

……………………………………………………………………………………………………….

Cenaclu!

 Prin 2002-2003 era o dispecera care atunci cand se-ntampla sa cada pe tura de noapte initia un fel de sezatoare …pe statie!
  Tipa era foarte citita – multi ne intrebam ce-o cauta ea pe postul ala in care avea de-a face cu toti zurlii!
  Inchipuiti-va zeci de driveri in miez de noapte, ascultand-o si uneori chiar completand-o atunci cand venea vorba despre Eminescu, Nichita, Preda…
Chiar daca unii n-aveau cine stie ce cultura, comentau si ei acolo cu ce-si mai aminteau de prin scoala.
 Desigur ca mai erau si insi care dadeau cu mucii-n fasole, dar acest lucru chiar sporea farmecul interactivitatii intr-un plus de amuzament.
Era interesant de urmarit si reactia clientilor care initial credeau ca-i o piesa de teatru la radio!
Insa cum in mai toate cazurile, lucrurile bune nu dureaza …
 
 N-am sa-l uit niciodata pe unul, care proaspat intrat in bransa taximetristilor, si-a manifestat pe statie naduful pe statie:
 – Domnisoara, mi-ati dat comanda aia pe strada despre care ati spus ca are nume de muzician – sopen parca! Si n-o gasesc! m-am uitat si in ghid la litera S … dar nu e!

Artificii !

 

Din ce in ce mai des suntem complici la confiscarea sarbatorilor religioase de catre marketing !
Sarbatorile au ajuns doar pretextul unui consumism exacerbat
Sacrificiul ritual al porcului de ieri, s-a ieftinit azi intr-o filozofie gurmanda.
In multe cazuri bradul de Craciun s-a plastificat ori nu mai exista !
Cei bogati – in vorbe fara continut – preaslavesc bunatatea, intr-un fel de time-out intre oaie si lup !
 Un time-out intre prostie si arivism !
Si toata lumea castiga: prostii inca un set de vise, iar ceilalti imaginea cu care vor crea noi iluzii !
(si astea trebuiesc primenite periodic! )
   Cam asta-i tabloul atunci cand totul se reduce la numitorul laic,
  In care  se ”stilizeaza” traditiile pe masura unor noi intelegeri, disociandu-le astfel in mare parte de simbolistica divina
  In care o lume intr-o permanenta si rapida schimbare, goleste de continut   momentele cu incarcatura spirituala ce altadata erau sustinute cu mai multa daruire de catre …

……………………………………………………………………………………