Povestea heringului calcat de locomotiva!

In largul oceanului.
Gasca de heringi se misca tacuta printre curentii marini.
Atentia fiecarui individ e permanent cuplata pe vecinul imediat – la randu-i reper altui aproape, evoluandu-se astfel intr-o sincronizare perfecta.
Totusi in ciuda faptului ca bancul inspira ideea de unitar, la o scara ultrasensibila orice peste isi are propria-i personalitate.
Unii chiar mai accentuata..

Ce-o fi fost in mintea unui hering mai rebel, atunci cand prin hardul lui de doua secunde i-a trecut ideea sa faca opinie separata?
Sa iasa din banc – asa pur si simplu!
Si cum o fi ajuns el la concluzia ca-i bine sa se adaposteasca exact intr-o plasa pescareasca – in timp ce confratii lui se indepartau rapid spre alte zone?
Mister..pret de doua secunde!
A fost foarte surprins atunci cand un pescar l-a aruncat cu nepasare intr-o imensa vana… fara sa-i ceara indeplinirea a trei dorinte – asa cum auzise el prin diferite bancuri!
O vreme s-a zbatut aprig in capcana propriei neimpliniri – se simtea inselat de acel marinar fara vise!
In cele din urma s-a linistit – a realizat ca branhiile nu pot respira sarea ce-l inunda din toate partile…
Apoi n-a mai contat nimic.
Nici faptul ca era introdus intr-o conserva, nici ca ulterior a ajuns in sacosa unui amarat – care proaspat lovit la cap de destin, murmura intelept  ”to be or not to be”  intr-un final hotarandu-se pe varianta ce coincidea cu o cale ferata ..
Soarta ..o lumina alba apropiandu-se cu repeziciune, un semnal acustic ..un ocean plin cu sperante ..bancuri cu sperante ..

Am vrut …

M-am nascut avand in sine
vidul cunoasterii!

M-am botezat intr-o lumina –
alba, pura
Si-acum bajbai aiurea
printre vitralii.

Am cautat sa-mi dumiresc
”liberul arbitru”
Insa n-am gasit cheia altarului.

Am fortat poarta
dinapoia careia era destinul –
dar m-au alungat
paznicii lui Kafka.

Am vrut sa fiu inafara turmei,
renegandu-i spiritul.
Dar n-am stiut cum se foloseste
sextantul

Am dorit sa nu fiu
doar o cifra
dintr-o statistica –
ci macar un  ”?” acolo …
cautand sa-mi inteleg
”de ce-ul”
Dar m-am suficientizat in
”de ce nu?”

Apoi am incercat sa fiu
un acord previzibil –
dar am fost pocnit
de insasi legea firii.

Am vrut sa aflu –
sa stiu totul!
In vis mi-au aparut razand..
filozofii

In zadar m-am ostenit sa’nteleg lumea
facandu-i complice cu ochiul
lui Dumnezeu.
El nu face partasie cu nebunii!

Studioul !

” – Cuuuum – in regatul meu exista locuinte care n-au jacuzzi, se minuna printul?
Dupa care isi uita instant intrebarea – incepuse ploaia!”

*
Cu ceva timp in urma am ispravit de amplasat un kit audio, in baie.
Plecasem de la ideea ca nicio clipa nu trebuie irosita – de la audiobook-urile ascultate-n metrou, pana la invatarea limbilor straine de pe sulurile cu hartie igienica (…)
Iar pentru recreerea spiritului m-am gandit ca pe langa aromele din cada, sa montez si doua spoturi cu lumina albastra, iluminand astfel discret, faianta colorata in nuanta marii agitate!
Deci acum totul e gata – sunt foarte multumit de punerea in practica a unei idei ce ma framanta de mult timp.

*

Ca-ntr-o ceremonie intru in Marea Sala (ma rog, 2,5 X 3!)
Lumina difuza, culoarea linistitoare, parfumul revigorant din apa – menta amestecata cu musetel (combinatie la-ndemana)
Dintr-o cana mare de lut, adulmec buchetul unui vin rosu sec ”@#$% #$@%”
O sorbitura andante din ambrosia ce-mi innobileaza treptat spiritul, apoi plonjez in arome (ma rog!)
… si muzica ce se prelinge prin colturile amintirilor redesteptand trairi ancestrale ..
”Eternal Love” de Stamatis Spanoudakis
Sunete ce-mi amintesc de copilaria-mi, d-acum 10ooo ani …
Ce mai, plutesc intr-un … lichid amniotic!
(nu, nu cred c-am fost injurat!    🙂  )

Sunt in starea proprie-mi naturi.
Urmeaza o alta piesa …
‘The Saga of HMS Bounty” a lui Vangelis pe finalul careia bag complet capul in apa – efectul e extraordinar!
E o senzatie de imbaiere completa – in sunet, lumina, culoare, –
Hm, poate ca totusi ar trebui sa scot capul de sub apa …
Sorb iar prelung din licoarea $#@%$ – o pace interioara mi se asterne in suflet.
Urmeaza o selectie din ”El Greco – Movement 1, 8, 9, si 10”
Imponderabilitate!
Inca o sorbitura – s-a dus juma’ de sticla!
(…)
Ritualul e pe sfarsite – ma pregatesc pentru intalnirea cu oglinda.
In fine, tot eu sunt – ceea ce vad reflectandu-se e ok.
Totusi nu pot merge asa pe strada – trebuie sa-mi trag fermoarul la suflet!
*
La usa un intreg familion asteapta topaind nerabdator in sir indian!
Priviri indignate, tonuri aspre – abordari lipsite de orice intelegere artistica:
– Mai aveai de gand sa stai?
*

Asta e – sunt un neinteles!      🙂

Artistu’

Ieri a fost un apus de soare pe cinste !
Am oprit masina si am intrat in piele de spectator, admirand ”desantarea” cromatica a apusului – ce cred ca mi se adresa doar mie.
Spun asta pentru ca toti ceilalti trecatori aveau treburi mult mai importante !
Asa ca … traieste clipa baiete!
Din boxe se aude muzica lui Llewellyn ce completeaza minunat momentul!
Sunet si culoare – un spectacol gratis savurat pe indelete …
Simt lumina cum imi strapunge pleoapele intredeschise – parca si aerul e mai proaspat ..
– Liber?
Tresar!
In primul moment disting doar o silueta ce se insinueaza pe scaun, fara sa-mi astepte confirmarea – dar trec totul pe seama unei familiaritati clientelare cu care sunt obisnuit! Intuiesc ca-i un tip calm, relaxat, cult …
Ma rog, scaunul e liber – de ce nu?
De ce sa fiu un spectator egoist?
Merge si o empatizare pe purpuriul de final al asfintitului!
Ii aprob intrarea, facandu-i complice cu ochiul – asa ca de la artist la artist!
– Drumul Taberei va rog, ma izbeste el cu parul!
Sunt naucit – asta mi-a confundat loja cu un taxi!!!
Arunc iar o privire spre locul unde soarele deja a apus – sfarsitul actului intai. Mai e si maine o zi.
Un zambet de plastic adresat intrusului, apoi pornesc aparatul de taxat ..

Tendinte valorice (ale unora desigur !)

”… Heisenberg a  demonstrat ideea ca observatorul prin actiunea sa de observare, modifica starea cuantica a sistemului observat.”

  Vrei sa-ti stii adevarata valoare?
Sa-ncepem.
Cauta sa fii singur intr-o camera.
Ambient – o lumina difuza, muzica linistitoare, o pozitie confortabila intr-un fotoliu – asezat daca se poate, chiar in fata unei oglinzi!

 Relaxeaza-te.
 Zambeste imaginii din oglinda.
 Esti multumit de tine?
 Repet – esti singur si nu te vede nimeni.

 Sa zicem ca o voce venita de aiurea iti propune .. sa-ti bagi un deget in fund pentru 100 de euro!!!
   
  Revoltator!
Sticla argintata de dinaintea ta parca-ncepe sa vibreze.
E-adevarat, nu te vede nimeni, dar totusi …
   
  1000 de euro!

 Parca geamul reflectant din fata incepe sa se abureasca brusc ..
Daca in acel moment incepi sa te gandesti la vreun sortiment de alifie …
De fapt suma asta-i foarte necesara pentru inlocuirea acelei oglinzi ordinare – oricum nu se mai vede nimic prin ea – cu una din cristal, in care sa-ti vezi clar … adevarata valoare!