Stand-by la poarta destinului !

 un pasaj dintr-o carte uitata !   (L.E.  cred ca-i vorba de Procesul lui Kafka)

  ”La poarta Destinului dinaintea careia sta un paznic, vine un om simplu, care insa este oprit sa intre IN ACEL MOMENT.
Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri, dar toate parlamentarile nu-i folosesc la nimic.
Iar cand viata omului e aproape de sfarsit, intr-un ultim moment de luciditate il aude ca prin vis (!) pe paznic vorbindu-i :
  – Nimeni in afara de tine n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine. Acum o incui si plec ! ”
               *

Hm, iata cum acest sadism indeamna la reflectie …

Publicitate

De spiritus!

 

(culeasa)

 
  Dupa  ce studiase tomuri de informatii, dupa ce cochetase indelung cu stiinta autocunoasterii – prin diferite practici de meditatie ajunsese in sfarsit sa-si auda in clar acea ”voce interioara” cu care incepuse sa poarte diferite discutii – adevarate seminarii chiar – in urma carora activitatile lui zilnice se mulasera pe un fel de ”intelepciune aplicata” mai speciala !

  Intr-o dimineata, initiatul in cauza, si-a auzit ”vocea interioara” ca-i spune :
 –  A sosit timpul sa-ti schimbi radical viata. Vinde tot ce ai – casa, masina, actiuni – si transforma totul in cash !
  Fara nici o ezitare omul procedeaza intocmai – vinde tot si ingramadeste banii intr-un geamantan !
 –  Acum hai la Cazino, urmeaza ”vocea interioara” !
Ajuns in interiorul locatiei cu pricina, omului i se sugereaza in continuare, sa se aseze in fata unei rulete.
  Cuvintele ”vocii interioare” parca au o rezonanta de cristal atunci cand spune :
 – Pariaza tot continutul geamantanului – pe verde !
Omul increzator intr-un  ”mai bine – absolut”  pariaza fara sa clipeasca, si … iese rosu !
 Naucit, initiatul ingaima :
 – Pai … am pierdut ! Am pierdut tot !
 – Hmm, mda ..scuze – am gresit!