M-am nascut avand in sine
vidul cunoasterii!
M-am botezat intr-o lumina –
alba, pura
Si-acum bajbai aiurea
printre vitralii.
Am cautat sa-mi dumiresc
”liberul arbitru”
Insa n-am gasit cheia altarului.
Am fortat poarta
dinapoia careia era destinul –
dar m-au alungat
paznicii lui Kafka.
Am vrut sa fiu inafara turmei,
renegandu-i spiritul.
Dar n-am stiut cum se foloseste
sextantul
Am dorit sa nu fiu
doar o cifra
dintr-o statistica –
ci macar un ”?” acolo …
cautand sa-mi inteleg
”de ce-ul”
Dar m-am suficientizat in
”de ce nu?”
Apoi am incercat sa fiu
un acord previzibil –
dar am fost pocnit
de insasi legea firii.
Am vrut sa aflu –
sa stiu totul!
In vis mi-au aparut razand..
filozofii
In zadar m-am ostenit sa’nteleg lumea
facandu-i complice cu ochiul
lui Dumnezeu.
El nu face partasie cu nebunii!
Ganditor de Hamangia 