Legea echilibrului (2)

De regula intr-un stat democratic, interesele partinice orbiteaza intr-un permanent echilibru, in cadrul unui sistem.
 Prin diferite tehnici de imagine indusa diferitelor segmente de populatie, aceste entitati politice antreneaza – si respectiv beneficiaza de – un ”motor” popular ce le propulseaza in diferite ipostaze. Care ipostaze se mai ciocnesc din cand in cand – precum bilele de biliard – insa acest lucru este firesc, prin asta mentinandu-se conceptul de sistem activ.
Astfel se poate mentine echilibrul chiar daca in conjuctura actuala acest lucru e destul de dificil, dat fiind lipsa unor principii (elementele de ghidare la care faceam referire intr-o postare anterioara) 

Acum sa vedem ce se-ntampla cand ”bilutele” in loc sa se ciocneasca – sa-si caute permanent noi traiectorii intru mentinerea acelui echilibru – se absorb una pe cealalta formand o bila mare
In cazul asta nu cumva insasi sistemul va trebui contrabalansat de forte situate in afara lui, intr-o revenire  poate la un alt fel de echilibru ?

 Dar pentru a afla acest lucru, trebuiesc facute niscai sondaje!      😀