De curand am asistat la o cununie oficiata intr-o biserica din centrul Bucurestiului.
Cand am intrat, pentru o clipa am avut senzatia ca sunt pe un platou de filmare – erau acolo vreo douazeci de camere de filmat ce se agitau printre alte cincizeci de aparate de fotografiat … blitzuri pe ”foc automat” proiectoare, totu’ intr-un vacarm stroboscopic.
Aproape toti invitatii si-au descoperit regasirea in cea de a 7-a arta.
Preotii clipesc din ce in ce mai marunt.
La fel si ”eroii principali”
Ce buni ar fi fost niste ochelari de soare !
”motor – actiune”
”Se cununa robul lui …”
Bucata de fursec umezita-n vin, ajunge cu chiu cu vai in gura miresei – insa nu inainte de a murdari cateva lentile ”zass”
Amatorii astia chiar n-au auzit de zoom ?
Cu un gest suspect mirele baga si el o mana in buzunar …
Hm, ma gandeam eu …
Dar nu …
Scoate doar o simpla batista ..cu care sterge unui amic lentila murdara!
*
Sfarsit de ceremonie
Se iese in afara lacasului.
Trairile artistice continua si mai cu spor !
Mii de cadre – sute de atitudini imortalizate-n zeci de aparate.
Deja a trecut o ora si tot nu se potolesc …
Incep sa ma intreb – ce fel de baterii folosesc astia ?
Dintre cei de fata, singurii care n-au aparate sunt mirii si tanti de la lumunari – ba nu, ma insel … o vad si pe ea c-un aparat vechi …
A mai trecut o ora.
Aplecati pe capota unei masini, mirii sunt inconjurati din toate partile de diferite pareri profesioniste ce se disipa-n rasfoirea unui catalog pe specific …
Imi verific pentru a zecea oara invitatia …
Ganditor de Hamangia 