Sah ..

…de pe margine!

 Trecuse ceva timp de cand era concentrat asupra mesei.
Broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte.
Era numai el si piesele.
N-avea in fata un adversar ci entitati incarnate inlemnite in fiecare figura de pe tabla.
Inca se afla in interiorul schemelor de deschidere ale caror variante standard ii conferea o oarecare siguranta.
Pana acum doar isi corelase strategia cu miscarile partii adverse, insa d-aici incolo simtea ca trebuie sa preia initiativa.
Sa-ncerce cuantificarea neprevazutului!
Calcula frenetic diferite combinatii.
Se gandi la o mutare ce-ar fi fost un punct de plecare pentru o deschidere mai ampla, cat mai avantajoasa – dar fireste ca i s-ar fi anticipat cu usurinta intentia.

”Pentru marii maestrii, tabla de sah este doar un fel de reper – decalat in timp pentru spectatori. De la un anumit nivel, efectul oricarei mutari este perceput instant ca ultima piesa dintr-un domino.   realizez eu, pipaindu-i admirativ intentiile!
 
 Oare ar fi bine sa-ncerce o rupere din previzibil sacrificand un pion?
In patru mutari ar fi dobandit un anumit avantaj pozitional.
Acum e vorba si daca adversarului ii convine trocul – pozitie contra piesa.
Pentru ca desigur, la randu-i poate realiza si el scenariul asta – numai ca peste cinci mutari ar putea sa creeaze o alta paradigma tactica, cu efecte pe care in acest moment deja le calculeaza ..
Mda, riscant –
Se uita instinctiv la ceas.
Concentrare
In mintea-i incepe sa se deruleze matematic zeci de ipostaze.
Tabla de sah i se dematerializeaza printre neuronii incinsi- scanand cu repeziciune multitudinea variantelor

Ii simt gandurile ricosate din tabla de sah.

Pachete cu informatii condensate-n zona tamplelor.
O picatura de sudoare cade peste nebun – acesta se clatina sub responsabilitatea actiunii!
Unul dintre cai freamata nerabdator – pare ca si-a inteles perfect rolul.
 Fixa cu privirea regele advers – incercand sa afle daca acesta isi da seama, ca peste exact 14 mutari va fi tintuit pe campul H2.
Hmm, nimic alarmant!
Go ..
……………………………………………………

 Anticipase totul bine, insa doar pana la a 9-a mutare.
D-aici inainte calculele lui nu mai corespundeau – adversarul isi permisese sa iasa brusc dintr-o anume logica.
O mare dilema i se contura printre urletele razboinice ale figurinelor.
Trebuia sa aleaga!

 Si a ales.. dezastrul.
Ar fi fost d’ajuns o simpla miscare a nebunului – dar acesta parea depasit in propria-i conditie.
Un pion veni degraba-ntru flancare.
Prea tarziu – lucrurile nebunesti nu le fac pionii!

 Ciudat, prin acele calcule complexe, diminuase aleatoriul la maxim!
In opinia lui, nimic nu mai putea fi la voia-ntamplarii
Cu toate astea..
Nu-ntelegea deloc ce-i scapase.

                         *

 Scapase din vedere faptul, ca in sah nu-i vorba doar de calcule reci – sahul e o arta!
 Ii scapase faptul ca-ntr-o partida asemanatoare – din 1972 – aceeasi dilema o mai avusese un chalanger, care insa alesese cealalta varianta … nebunul lui chiar a fost nebun!

 La naiba, individul asta ar fi putut fi un Spasski!
Gata, m-am enervat prea mult – un timp n-am sa mai trec prin Cismigiu!

Publicitate

Interferente!

 Sunt la semafor pe aceeasi linie cu un cocalar implantat intr-un SUV de marca !
Cu cateva secunde-n urma imi ”taiase fata” cu acea nonsalanta specifica speciei !
Acum imi zambeste superior – si-a coborat geamul fumuriu, probabil ca sa ma studieze mai in clar, pe mine gandacul galben ce-am indraznit ca prin simpla-mi prezenta sa-i perturb slalomul gen ”nitendo”
Culmea e ca nu sunt deloc revoltat.
Chiar ii zic :
 – Te iert doar pentru ca este posibil ca printr-una din actiunile tale egoiste de smecher, sa fi determinat inlantuirea unor evenimente intr-un tipar tip  ”domino” aspectand benefic – fara ca tu sa ai habar – lucruri ce se puteau incheia prost!
  Stop pe muzica bubuitoare, apoi se apleaca inspre mine incruntand sprancenele:
 – Ai zis ceva?
 – Da moshule!  Atunci cand ”mi-ai luat fata” era cat p-aci sa-ti ating masina.   Acum realizez ca nu-mi mai tine frana! Multumesc!
 – Aha, credeam c-ai zis ceva …

  Semaforul s-a facut verde.
Hm,  si totusi am ceva in comun cu el – momentul demarajului !