Poezie interioara!

Taina scrisului!

Atunci cand mintea se goleste de imediatul inconjurator,
cand ochii deschisi inafara vad numai inauntru,
cand cele cinci simturi sunt inlocuite de unul singur,
prin care
ca printr-un cordon ombilical – din eter – se aspira milioane de ,,ceva-uri’’
ce se aranjeaza intr-o ordine stabilita-n strafundul constiintei,
generand un deja-vu clocotitor
ce emana aburi formati din miliarde de particule continand raspunsuri
capilarizate-n in sinapse nestiute,
condensate-n simboluri abstracte
pe o tainica zona a mintii,
care printr-un minunat mecanism
comprima totul
in CUVANT.

Filtrul constiintei!

Nastere, copil, zestre genetica, educatie, religie, spirit, constiinta,
Astea sunt doar cateva taguri ce definesc omul in complexitatea sa existentiala.

De-a lungul vietii, fiecare are tendinta de a fi impacat cu sine
In absolut orice actiune a sa, omul trebuie sa-si gaseasca o justificare in oglinda propriei constiinte.
Care constiinta sufera de-a lungul vremii diferite presiuni conjucturale ce induc la formarea unui caracter anume

Din punctul asta de vedere, al justificarii – poate c-am sa va surprind, dar sunt convins ca si marii dictatori s-au raportat la o constiinta pe care insa si-au reprezentat-o dupa niste criterii viciate de insasi istoria momentului

Deci orice actiune, in mod normal trebuie sa aiba si-o motivatie.
Si-aici intervine filtrul constiintei, de multe ori acoperit cu impuritatile determinante ale devenirii sociale.
Astfel ca de multe ori, motivatia – chiar daca nu sta-n picioare – este manarita si acceptata ca atare: fie prin comparativul exemplului ”dar altii cum de-au facut asa?”  fie prin minimalizarea voita a impactului negativ colateral, sau chiar prin autosugestionarea faptului ca … lipsesc optiunile
Si iata cum, de-a lungul timpului tot mai multe sedimente obtureaza acel filtru moral, astupand pori prin care ar fi putut patrunde vreo ”particula Higgs”  :))

Doar ca intr-un anumit moment al existentei, anumitor persoane li se-ntampla ceva de neconceput cu putin timp inainte – acele sendimentari sunt brusc constientizate ca ballast
Un declic si gata
Cum?
Mister!
Cert e ca perspectiva initiala din care erau privite lucrurile, se schimba radical – iluzia afirmarii nu-si mai are corespondent in noua viziune
Actiuni privite ca normale inainte, acum sunt reevaluate printr-un dostoievskian proces de constiinta.
Tot esafodajul de justificari – socotite pertinente la vremea lor – incepe sa se prabuseasca.
Constiinta a devenit un infricosator judecator,
Haul ce se instaleaza in suflet devine din ce in ce mai mare!
Trebuie umplut cu ceva: niscai reparatii tardive acordate ..cadavrelor calcate

*
Suflete chinuite in singuratate.
Neant ..