Ceaiul!

In Istambul, daca esti in cautare de niscai suveniruri, cand intri intr-o pravalie musai esti servit cu un ceai!
Esti invitat la aceasta degustare intr-un mod atat de prietenos, incat iti este foarte greu sa refuzi!
In acest caz actul savurarii ceaiului devine un fel de ritual, un fel de legatura sociala – o punte de comunicare, un protocol – in care odata intrat dobandesti calitatea de cumparator sigur!
Caci dupa ce ai acceptat tratatia, ti-ar fi jena sa nu cumperi nimic din pravalia respectiva.
 Se stie ca astfel de comportamente fac parte din tehnica manipularii (parca legea reciprocitatii)
Cu alte cuvinte, aratandu-ti-se consideratie, te simti dator sa corespunzi la randu-ti!

 S-a constatat ca electoratul scarbit de atatea promisiuni neindeplinite, s-ar putea sa nu vina intr-un numar prea mare la vot.
Asta intr-un fel de:
  ”adica dupa ce ca sunt luat de prost, mai trebuie sa si fiu?!”

 Si totusi, pentru ca alesii sa aiba o legitimitate cat mai betonata, cineva a avut o idee geniala: buletinul alb!
Se vrea un fel de protocol ce s-ar traduce cam asa:
 –  Serenisime, daca te simti un cetatean responsabil vino la vot. Chiar daca nu vrei sa aplici stampila, macar fa act de prezenta, introducand buletinul in urna.
 

  La sfarsitul lui noiembrie va fi destul de frigulet! Parca deja vad niste samovare pe langa cabinele de vot!
Cine stie? Poate ca-ntr-un ”noblesse oblige” ..mai un pachet cu zahar, mai o galeata cu ceai fierbinte .. :))

M-am lasat de fumat – 3

ziua 3

 

Astazi mai mult ca oricand am avut parte numai de ciudati
Cum naiba de ma gasesc mereu tocmai pe mine?
E adevarat ca am o mutra care inspira imaginea aia de ”baiat bun” dar…

De exemplu, cand stau pe la vreun semafor in raza de patrulare a vreunui cersetor, eu sunt intotdeauna primul vizat.
De obicei il linistesc rapid cu raspunsul standard:
”imi pare rau ca nu te pot ajuta … sunt zgarcit!” 
dupa care ma delectez cu mimica contrariata a… petentului! :))

Tot cu o oarecare placere, in proaspata calitate de nefumator, azi i-am interzis unuia sa-si aprinda o tigara la mine-n masina. Tot incerca el sa ma convinga ca n-are nici o sansa sa faca concurenta camionului de langa noi!
Cu aerul unui ”medic de familie” l-am dojenit:

 – Dar aici nu e vorba de esapamentul camionului, e vorba de sanatatea ta!  De obiceiul asta urat pe care-l ai.  Ce-o-ti intelege voi fumatorii din mohoarca aia, n-am sa pricep niciodata! :))

.
Dupa fiecare sorbit din cafea, ma lupt din greu cu gestul complementar de a-mi aprinde o tigara.
Au trecut aproape trei zile.
Am senzatia ca aerul e lipsit de satietate! 
Parca am o respiratie neimplinita!

.