Nirvana!

 

Aud mereu  ”Sarbatori Fericite”
Ca si cum fericirea e atat de aproape – doar intinzi mana si-o apuci!
Ei bine nu-i chiar asa – ca sa pipai fericirea la comanda, trebuie sa ai vocatie!
Iar asta nu-i la-ndemana oricui.
Pentru anumiti ”cunoscatori” marele extaz e anticiparea fericirii!
*

Fericirea un punct de referinta notat cu + ce se raporteaza la rutina (-)
Cu exceptia celor initiati sau bolnavi, nu se poate trai permanent in fericire, ea fiind ca o valvataie ce lumineaza doar un timp limitat – combustibilul ei fiind surpriza,  noutatea  – lipsa ei anuland notiunea!
E acea scanteie cu timp limita de stralucire … apropo, a optzecea salva de artificii mai poate avea frumusetea primelor zece? (desigur nu pentru cineva care a iesit dintr-o pivnita pe la salva saptezeci!)
Hmm, cat de subiectiva mai e si fericirea asta!

 
                              *

Zarurile mintii mele!

Printre cartile adolescentei, in mod special m-a impresionat Martin Eden al lui Jack London
Si azi e la loc de cinste in biblioteca mea – cartea ocupand singura un raft!

M-a fascinat de-a dreptul acel tip curios ce se-astepta ca dincolo de zidurile conditiei lui sa descopere implinirea.
Doar ca totul a fost prea repede – prea abrupt isi insusise cunostintele, deci timpul n-apucase sa-i vicieze din elitismul perspectivei.
Intr-un final a realizat ca neavand la ce sa-si raporteze intelegerea si trairea sensurilor absolute, pentru el implinirea-i doar o iluzie!

Nu stiu in ce masura m-a influentat aceasta lectura, dar cert e ca rezonez cumva la ideea bruta ce-a stat la baza cartii! (fireste, pastrand proportiile!)
*
Dupa ce ani de zile m-am limitat la un comod domestic, iata-ma acum vagabondand printre cioburi de idei traduse-ntr-o filozofie proprie – mai mult sau mai putin inteleasa!

”omul devine ceea ce gandeste”
Hm, asta a-nceput sa ma cam sperie!

Poezie interioara!

Taina scrisului!

Atunci cand mintea se goleste de imediatul inconjurator,
cand ochii deschisi inafara vad numai inauntru,
cand cele cinci simturi sunt inlocuite de unul singur,
prin care
ca printr-un cordon ombilical – din eter – se aspira milioane de ,,ceva-uri’’
ce se aranjeaza intr-o ordine stabilita-n strafundul constiintei,
generand un deja-vu clocotitor
ce emana aburi formati din miliarde de particule continand raspunsuri
capilarizate-n in sinapse nestiute,
condensate-n simboluri abstracte
pe o tainica zona a mintii,
care printr-un minunat mecanism
comprima totul
in CUVANT.

Munca!

Prin munca se intelege efortul facut pentru a ajunge la un rezultat necesar.
De regula munca nu este perceputa ca fiind un lucru placut ci doar ceva trebuincios pentru atingerea unui scop (de intrebat pe cei din metroul de 5 dimineata!).
Dar cand acest efort e constientizat ca placut atunci i se spune mod de viata.

Concluzie: munca e pentru cei ce nu iubesc munca!

Justete !

In natura nu exista ideea de justete !
Exista doar oportunitate !
In cadrul societatii justetea e numai optiunea dintr-o bucla de oportunitate !
Dar si asa justetea e relativa – ceea ce astazi poate fi just, maine poate sa fie injust !
Practic numai istoria da sens justetei !
Adica memoria din cadrul oportunitatii !

Patima:

   e gandul langa care adormi, si sub care te trezesti

   e ceata in care te-ai ratacit fara sa-ti dai seama
   e flacara din priviri ce-ti intuneca orizontul

   e valul de pe coama caruia-i vezi doar spuma
   e batul de chibrit arzand in marea vesniciei

   e marele gambler jucandu-se cu zarurile mintii tale

   e masura limitata la care te masori
   e catarul deghizat in om – pe care-l zaresti in oglinda

Masuri !

 In fiecare secunda in capul unui om se succed cu repeziciune o gramada de ganduri.
Practic e aproape imposibil sa nu te gandesti la nimic !
Iar aceste ganduri, de regula dau masura fiecarui individ.
Insa anumite ”masuri” se pierd aiurea, din cauza multiplelor prioritati ieftine aparute la concurs cu ele (cu masurile) ceea ce duce la ratarea aplicarii lor in fapt
Sa zicem ca sub influenta unui moment am ajuns la o promisiune facuta siesi.
Exemple :
”spatele meu o sa fie mai drept”  sau  ”nu voi mai spune – da, cand trebuie sa spun – nu”  sau  ”nu ma voi mai scobi in nas cand ploua”  sau  ”voi privi totul cu detasarea observatorului de pe margine”  sau  ”fii barbat(a)”   etc.
Ei bine, aceste proiecte de definire (sau redefinire) ale personalitatii vor trebui fixate (macar pentru inceput) pe un suport cat mai vizibil !
Si ce suport ar fi mai indicat – in asa fel incat printr-o asociere subconstienta cu ”a invata” sa fie mereu observabil ?
O tabla !
O tabla de scris, ca in clasa in care a invatat fiecare –
De fapt o mini-tabla usor de montat (recomandat intr-un loc foarte vizibil) pe care se poate scrie cu creta, se poate sterge cu buretele,
Iar mesajul scris pe acea tabla va putea fi insusit mult mai lesne, pentru ca – asa cum am mai spus, ideea trimite cu gandul la perioadele in care anumiti receptori erau cu mult mai deschisi pentru formarea caracterelor. Iar aceasta asociere ii va redeschide !
Intr-o redefinire permanenta a ”masurii” fiecaruia ! 
(unde e cazul desigur!)

……………………………………………………………………………………..

In cazul unor comenzi speciale, rama tablei va fi incrustata cu pietre semipretioase in functie de compatibilitatile zodiacale, buretele va fi  identic natural din Marea Mediterana, iar o echipa de radiestezisti va amplasa obiectul, in armonie cu energiile Feng Shui !