Mercenarul

 La prima vedere parea un tip banal.
A inceput sa-mi povesteasca, cum prin vara lui ’88 a traversat Dunarea hotarat sa traiasca liber, sa scape de saracie – sa inceapa o viata noua
Era tanar atunci, si printr-un curaj nebun, putina sansa, a reusit sa treaca cu bine granita.
In cele din urma, avand suficient sange-n ”cojones” a ajuns soldat intr-o armata ce-avea interese prin indepartate zone incinse.
Prin locuri unde viata e altfel e traita.

 Am mai discutat eu si-n alte dati cu insi ce activeaza prin diferite armate ce platesc bine.
Tipii astia au invatat sa traiasca pe segmente – fiecare zi e traita ca si cum ar fi ultima.
Traiesc comprimat – o zi din viata lor are aceeasi semnificatie cat al unui an trait de altii.
Cu stilul asta de viata dobandesc un psihic … sa zicem mai atipic!
Pe plan material au ceea ce inainte poate nici nu-ndraznisera sa viseze.
Doar ca nu se pot bucura in tihna de nimic.
Pentru acesti oameni tihna n-are nici o relevanta.
Exista doar ”ruleta ruseasca” la care trebuie sa se-ntoarca periodic!

                           *

Deci iata pe cine am in dreapta mea ..
E un tip care cred ca a cam terminat-o cu ”concentrarile” 
Deduc asta pentru ca vorbeste cu o detasare ”retro” despre lucruri nu tocmai domestice ..
Parca-mi lectureaza din ”Svel Hassel”
Insa ineditul conversatiei vine la finalul cursei cand ma surprinde cu o ”dostoievskiana”
 – Am avut de ales intre saracie si pedeapsa. Acum o trag. Nu stiu daca poti intelege!
 – Inteleg prietene! Cred ca in interiorul tau s-a declansat un macaz, iar acum iti judeci trecutul de la inaltimea unei noi constiinte, o fac eu pe patrunzatorul!
Ma aproba cu un zambet .. dar ochii nu-i zambesc!
Ochii lui sunt doar doua tunele intunecate ce-mi induc un puternic disconfort!

Statuia

Se fac tot felul de sondaje, de studii asupra modului de gandire al romanului.
 S-au scris ample articole despre setea de cunoastere a starii de sanatate ..a caprei vecinului.
Despre ratingul telenovelelor in care intrigi ascutite devin un numitor comun existential, ieftinindu-se cu ajutorul lui opulenta unora, ajungandu-se la concluzia  ”standard” ca banii n-aduc fericirea – pentru ca imediat cei mai multi sa-si reprezinte in gand imaginea vulpii uitandu-se la struguri !
 Insa de la un timp nu prea se mai vorbeste de o anumita latura spirituala ce ne era caracteristica.
 Sa se fi dus vremurile in care se vorbea de calitatile native de artist ale romanului (nascut poet) prin care degusta pe indelete orice spectacol?

 Aproape de Universitate exista o mica piateta in mijlocul careia intr-un ansamblu sculptural C. A. Rosetti asezat pe un jilt, priveste ganditor spre liniile trolebuzelor  71, 84, 89 …
 Bagat in seama mai mult de porumbei, rareori mai atrage cate-o privire din partea celor ce trec pe acolo.
 De la un timp  pe la orele amiezii, un nebun isi facuse un obicei in a se catara pe soclu.
Avea intotdeauna la el un buchet de flori pe care-l introducea in pumnul intredeschis al statuii.
Dupa un scurt monolog (era sa spun, dialog !) cobora grabit pierzandu-se in multime  –  probabil spre o alta statuie !
 Ei bine, scena respectiva era observata de multi trecatori, dar nu contraria pe nimeni !
Cate-o privire scurta, apoi fiecare-si vedea de treaba lui.
Ca si cum totul ar fi fost normal !

Nu stiu de ce, dar imi vine in minte proverbul ala ”corb la corb nu-si scoate ochii”

Pestilentiala

… Inspirat din bizarele obiceiuri ale cainilor mai din vest ce-si scot stapanii la plimbare, numai daca acestia sunt inarmati cu lopatica si punguta !

  Cainele vecinului de la et.1 – nu conteaza cine e, cu ce se ocupa, de ce se ocupa (vecinul, nu cainele) isi goleste tacticos intestinul exact pe mijlocul trotuarului din fata blocului.
Dupa care ii este examinat atent dosul (al cainelui desigur !)
M-astept ca din clipa-n clipa sa-l si miroasa (hm, stapanul cred !) 
Privirea aceea ingaduitoare plina de bunatate – specifica anumitor iubitori de animale – cauta alta privire plina de bunatate la fel de specifica, cu care sa rezoneze-ntr-un :
 “Saracul, a fost cam constipat azi”
Dar negasind-o isi continua amandoi plimbarea – foarte atenti insa sa nu calce in proaspatul “noroc” .
 Intr-un jogging “seven o’clock” vecinul de la 9 – noua e sigur, ca astia alearga conform trendului : treining, gluga, CD portabil cu  “miscati-va in limba engleza fara profesor” – adancit in studiu, nu observa ca tocmai a devenit “norocos”
O sa realizeze asta ceva mai tarziu, in casa – cu care ocazie va exersa si-n engleza de cartier …
 
Doamne, cat se poate vorbi despre ”rahat”