… si alte perspective!

Alb si negru!

Intr-un cadru ”bidimensional” multi isi traseaza tot felul de repere conformiste.
Sunt tentati sa judece dupa norme rigide de echivalare – si atunci lucrurile pe care nu le-nteleg sunt conotate in limita ”bun-rau”
Totul e polarizat pe extreme.
Fara complicatii.
Se simt mai in siguranta erijandu-se in neutralitatea punctului de referinta dintre ”extremele” dulce si sarat – care in opinia lor sunt antonime!

……………………………………………………………………………………………………..

Indraznela de a visa!

Stateam de vorba cu un taximetrist pe care-l stiam foarte calculat (asta ca sa ma exprim cu eleganta!) si care-mi descria niste vise d-ale lui … extrem de limitate!
– Consideri ca astea-s simple fantezii sau sunt lucruri pe care crezi ca le vei realiza candva, l-am intrebat?
– In (…) mea – normal ca sunt doar vise, mi-a raspuns razand!
– Pai atunci daca tot visezi, de ce n-o faci ca lumea?
– !
*
Din acest scurt dialog am concluzionat:

”SUNT UNII ATAT DE MESCHINI INCAT SI ATUNCI CAND VISEAZA AU FRANA DE MANA TRASA!”

Acum vreo doua zile am descoperit pe un blog ca Paler a spus aceeasi idee, insa-ntr-un limbaj mult mai elevat.
Deci atunci cand eu ma chinuiam sa comprim intelesul dialogului de mai sus, gandul asta deja era zugravit!
ps:
Cei care n-au simtul umorului la astfel de interferente … s-o ia ca pe-o gluma!

Filtrul constiintei!

Nastere, copil, zestre genetica, educatie, religie, spirit, constiinta,
Astea sunt doar cateva taguri ce definesc omul in complexitatea sa existentiala.

De-a lungul vietii, fiecare are tendinta de a fi impacat cu sine
In absolut orice actiune a sa, omul trebuie sa-si gaseasca o justificare in oglinda propriei constiinte.
Care constiinta sufera de-a lungul vremii diferite presiuni conjucturale ce induc la formarea unui caracter anume

Din punctul asta de vedere, al justificarii – poate c-am sa va surprind, dar sunt convins ca si marii dictatori s-au raportat la o constiinta pe care insa si-au reprezentat-o dupa niste criterii viciate de insasi istoria momentului

Deci orice actiune, in mod normal trebuie sa aiba si-o motivatie.
Si-aici intervine filtrul constiintei, de multe ori acoperit cu impuritatile determinante ale devenirii sociale.
Astfel ca de multe ori, motivatia – chiar daca nu sta-n picioare – este manarita si acceptata ca atare: fie prin comparativul exemplului ”dar altii cum de-au facut asa?”  fie prin minimalizarea voita a impactului negativ colateral, sau chiar prin autosugestionarea faptului ca … lipsesc optiunile
Si iata cum, de-a lungul timpului tot mai multe sedimente obtureaza acel filtru moral, astupand pori prin care ar fi putut patrunde vreo ”particula Higgs”  :))

Doar ca intr-un anumit moment al existentei, anumitor persoane li se-ntampla ceva de neconceput cu putin timp inainte – acele sendimentari sunt brusc constientizate ca ballast
Un declic si gata
Cum?
Mister!
Cert e ca perspectiva initiala din care erau privite lucrurile, se schimba radical – iluzia afirmarii nu-si mai are corespondent in noua viziune
Actiuni privite ca normale inainte, acum sunt reevaluate printr-un dostoievskian proces de constiinta.
Tot esafodajul de justificari – socotite pertinente la vremea lor – incepe sa se prabuseasca.
Constiinta a devenit un infricosator judecator,
Haul ce se instaleaza in suflet devine din ce in ce mai mare!
Trebuie umplut cu ceva: niscai reparatii tardive acordate ..cadavrelor calcate

*
Suflete chinuite in singuratate.
Neant ..

Sun Tzu !

Un intreprinzator si-a deschis o carciuma !
Vad bun – era singurul local din zona.
Numai ca afacerea nu-i prea mergea – o gasca care teroriza zona isi facuse ”sediul” chiar in localul lui !
Zilnic se intamplau scandaluri, batai …
Chiar si patronul incepuse sa aiba ”o retinere emotionala” vizavi de grupul mereu pus pe harta – asta ca sa nu mai vorbim de clientii din ce in ce mai rari, si implicit venituri din ce in ce mai mici !

In cele din urma a gasit totusi o solutie – a angajat pe unul dintre capii acelei gasti, oferindu-i astfel un STATUT in cadrul firmei –  

I-a fixat si un salariu bun, dar i-a explicat ca nu-i poate garanta mereu acest venit, atata timp cat fiorosii lui colegi se perinda p-acolo !
Adica l-a transformat … intr-un fel de Vidocq !
In scurt timp afacerea omului a inflorit – carciuma devenise cel mai sigur loc din toata zona, astfel ca oricine  putea sa-si petreaca linistit timpul ”la una mica” !

Tendinte valorice (ale unora desigur !)

”… Heisenberg a  demonstrat ideea ca observatorul prin actiunea sa de observare, modifica starea cuantica a sistemului observat.”

  Vrei sa-ti stii adevarata valoare?
Sa-ncepem.
Cauta sa fii singur intr-o camera.
Ambient – o lumina difuza, muzica linistitoare, o pozitie confortabila intr-un fotoliu – asezat daca se poate, chiar in fata unei oglinzi!

 Relaxeaza-te.
 Zambeste imaginii din oglinda.
 Esti multumit de tine?
 Repet – esti singur si nu te vede nimeni.

 Sa zicem ca o voce venita de aiurea iti propune .. sa-ti bagi un deget in fund pentru 100 de euro!!!
   
  Revoltator!
Sticla argintata de dinaintea ta parca-ncepe sa vibreze.
E-adevarat, nu te vede nimeni, dar totusi …
   
  1000 de euro!

 Parca geamul reflectant din fata incepe sa se abureasca brusc ..
Daca in acel moment incepi sa te gandesti la vreun sortiment de alifie …
De fapt suma asta-i foarte necesara pentru inlocuirea acelei oglinzi ordinare – oricum nu se mai vede nimic prin ea – cu una din cristal, in care sa-ti vezi clar … adevarata valoare!

Stand-by la poarta destinului !

 un pasaj dintr-o carte uitata !   (L.E.  cred ca-i vorba de Procesul lui Kafka)

  ”La poarta Destinului dinaintea careia sta un paznic, vine un om simplu, care insa este oprit sa intre IN ACEL MOMENT.
Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri, dar toate parlamentarile nu-i folosesc la nimic.
Iar cand viata omului e aproape de sfarsit, intr-un ultim moment de luciditate il aude ca prin vis (!) pe paznic vorbindu-i :
  – Nimeni in afara de tine n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine. Acum o incui si plec ! ”
               *

Hm, iata cum acest sadism indeamna la reflectie …

Transcendenta digitala!

De la un client cu care am navigat putin prin ‘’sfera nevazutelor” recent am aflat ca arhivarea gandurilor initiaza formarea unui hard aflat intr-o alta dimensiune!
Mi-a explicat, cum ca reflexia eu-lui in oglinda constiintei poate determina schimbarea radicala al acelui ”a fi” 
Un ”a fi” devenit special,  cuplat printr-un fel wireles spiritual la acel hard interconectat la un sistem omniprezent dar de neexplicat –
Si ca sa fie sigur ca-l inteleg :
 –  Imagineaza-ti ca ego-ul tau e un numar intr-o retea de telefonie mobila, iar tu decizi daca ramai in memoria aparatului – devenit din ce in ce mai ieftin – sau transcenzi  in memoria SIM !

Teatrul National !

 

 
Dintotdeauna mi-a placut Caragiale.
Deci consider ca am si eu, ca dealtfel fiecare roman – un simt al umorului rezonabil.

In aceast etern national reality show, de la inaltimea unei native spiritualitati cu care ne place sa ne mandrim, cu aere de rafinati cunoscatori ne facem cu ochiul complice la cat de actual e trecutul – ilustrat de maestrul decantarii tipologice a clasei politice de atunci !
Si innobilam acest comportament al celor ce ne conduc, prin ridicarea la numitor de Caragiale !
Numele maestrului a devenit un brand, o dezideranta platforma pe care odata urcat dobandesti calitatea de personaj,

 Si multi se simt datori sa aplaude, inducand ideea ca …cine nu-i artist, nu exista !

Insa ce s-ar intampla daca perceptia ‘’spectatorului” n-ar mai avea corespondenta in umor ? 
Probabil ca reflectoarele manuite de anumiti formatori de culori, s-ar stinge brusc – trimitand astfel in anonimat toata mediocritatea ce a evoluluat sub palaria lui Catavencu !

 Hm, si poate ca multi si-ar cere inapoi banii pe bilet !

Orson Welles

Mi-am adus aminte cum recent o tanara clienta studenta-n anul doi la ATF (academia de teatru si film) intr-o discutie despre lumea filmului, m-a naucit in momentul in care a recunoscut ca habar n-are cine a fost Orson Welles
Degeaba am dirijat eu discutia spre ”Cetateanul Kane” asta asa, ca sa-i dau unitati ajutatoare.  De citizenul asta auzise ea, dar nu stia de unde sa-l ia !
Avea insa un stil pe contraatac cu care m-a naucit din nou :
 ”daca te-ntreb eu acum, care-i seria de pe permisul tau de conducere, o stii ?”

…………………………………………………………………………………………..

Si daca tot a venit vorba de acest monstru sacru cred ca n-ar strica un scurt remember la ziua aceia din octombrie ’38 cand intreaga America a fost bulversata – in special New-York-ul,  cu o piesa de teatru difuzata la radio, o adaptare dupa romanul lui H.G. Wells ”Razboiul lumilor” care a fost intercalata ingenios printre buletinele de stiri, creandu-se astfel impresia ca actiunea dramatica a piesei este reala

http://www.ziare.com/70_de_ani_de_la__invazia_martiana__a_lui_Orson_Welles-452228.html

acum, cine are chef sa-si ia o pozitie confortabila, sa inchida ochii si sa se teleporteze in parfumul vremurilor d-acum 70 de ani  …

 

part 1.    http://www.youtube.com/watch?v=4wf5TPVz56A&feature=related

Hm, cum erau emisiunile din acele timpuri !   Minunati-va in continuare …

part 2. http://www.youtube.com/watch?v=QUBisKB5l98&feature=related

part 3.  http://www.youtube.com/watch?v=ejt_aWUrEp8&feature=related

Interviul!

– Buna ziua
– Buna ziua, luati loc.
– Multumesc
– Deci dumneavoastra solicitati postul de …
– Da
– Pentru inceput n-am sa insist in detalierea CV-ului.  Pe noi ne-ar interesa indeosebi ca pe langa capacitatea profesionala pe care urmeaza s-o demonstrati – si disponibilitatea pentru program prelungit, atunci cand acest lucru se impune. Desigur, orele suplimentare vor fi platite separat.
– Stiti, nu vreau sa ma dau maret dar de timpul meu nu poate dispune decat Dumnezeu si cu mine! Partea din viata alocata unui astfel de job o consider doar un tribut adus nevoilor primare – trebuie sa mananc, sa ma imbrac si sa-mi platesc facturile – deci nu pot aloca din timpul meu mai mult decat e necesar pentru satisfacerea acestor nevoi. Nu-mi dau libertatea ce-mi mai ramane pentru banii din orele suplimentare! Vreau sa traiesc pentru mine nu pentru altii!
– Ceea ce-mi spuneti ma surprinde – de regula motivatia muncii multora consta in cat mai multi bani. Bani pentru atingerea unor scopuri!  Stau si ma intreb – cum poate fi abordat cineva care n-are o astfel de motivatie? Care nu vrea mai mult decat are?
– Pai genul asta nu prea poate fi abordat ci doar inteles!  De regula e ok. numai atunci cand pentru o astfel de tipologie sensul lui ”a munci” se disipa in ”a trai”. Insa cand menirea nu se potriveste cu job-ul, timpul alocat activitatilor impuse de altii devine foarte calculat.
In rest se pot aborda si respectiv inhama la o tractare prelungita doar cei ce n-au siguranta raportarii corecte la valorile vietii, cei care mereu alearga dupa deziderate – mai mult sau mai putin ieftine – acestea fiind de fapt si hamurile in care sunt prizonieri
– Scuza-ma ca te-ntrerup dar dumneata ..pentru ce ai venit aici?
– !

Artificii !

 

Din ce in ce mai des suntem complici la confiscarea sarbatorilor religioase de catre marketing !
Sarbatorile au ajuns doar pretextul unui consumism exacerbat
Sacrificiul ritual al porcului de ieri, s-a ieftinit azi intr-o filozofie gurmanda.
In multe cazuri bradul de Craciun s-a plastificat ori nu mai exista !
Cei bogati – in vorbe fara continut – preaslavesc bunatatea, intr-un fel de time-out intre oaie si lup !
 Un time-out intre prostie si arivism !
Si toata lumea castiga: prostii inca un set de vise, iar ceilalti imaginea cu care vor crea noi iluzii !
(si astea trebuiesc primenite periodic! )
   Cam asta-i tabloul atunci cand totul se reduce la numitorul laic,
  In care  se ”stilizeaza” traditiile pe masura unor noi intelegeri, disociandu-le astfel in mare parte de simbolistica divina
  In care o lume intr-o permanenta si rapida schimbare, goleste de continut   momentele cu incarcatura spirituala ce altadata erau sustinute cu mai multa daruire de catre …

……………………………………………………………………………………