Povestea heringului calcat de locomotiva!

In largul oceanului.
Gasca de heringi se misca tacuta printre curentii marini.
Atentia fiecarui individ e permanent cuplata pe vecinul imediat – la randu-i reper altui aproape, evoluandu-se astfel intr-o sincronizare perfecta.
Totusi in ciuda faptului ca bancul inspira ideea de unitar, la o scara ultrasensibila orice peste isi are propria-i personalitate.
Unii chiar mai accentuata..

Ce-o fi fost in mintea unui hering mai rebel, atunci cand prin hardul lui de doua secunde i-a trecut ideea sa faca opinie separata?
Sa iasa din banc – asa pur si simplu!
Si cum o fi ajuns el la concluzia ca-i bine sa se adaposteasca exact intr-o plasa pescareasca – in timp ce confratii lui se indepartau rapid spre alte zone?
Mister..pret de doua secunde!
A fost foarte surprins atunci cand un pescar l-a aruncat cu nepasare intr-o imensa vana… fara sa-i ceara indeplinirea a trei dorinte – asa cum auzise el prin diferite bancuri!
O vreme s-a zbatut aprig in capcana propriei neimpliniri – se simtea inselat de acel marinar fara vise!
In cele din urma s-a linistit – a realizat ca branhiile nu pot respira sarea ce-l inunda din toate partile…
Apoi n-a mai contat nimic.
Nici faptul ca era introdus intr-o conserva, nici ca ulterior a ajuns in sacosa unui amarat – care proaspat lovit la cap de destin, murmura intelept  ”to be or not to be”  intr-un final hotarandu-se pe varianta ce coincidea cu o cale ferata ..
Soarta ..o lumina alba apropiandu-se cu repeziciune, un semnal acustic ..un ocean plin cu sperante ..bancuri cu sperante ..

Anunțuri

25 de gânduri despre „Povestea heringului calcat de locomotiva!

  1. Pingback: Povestea heringului calcat de locomotiva! - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Doar pentru ca a avut intentia sa paraseasca spiritul de turma, si a facut un pas urias spre evolutie.
    Cei drept, prin parasirea planului fizic apos :))
    Dar uneori evolutia, asta presupune uneori 😉

    • Asa e, pacat si ca dilema amaratului n-a putut sa se disipe in disponibilitatea heringului – chiar daca acesta isi cam exagera puterile! :))
      Doua tendinte stinse! :))

  3. Amara parabola…Chiar nu mai e nici o sansa nici pentru pesti nici pentru oameni de tipul „amaratului”?Dar daca intermediarul intre Destin si mare, Pescarul ar gresi intr-o zi si ar pleca la pescuit cu navodul rupt?

    • Mai intai buna sa va fie inserarea!
      Ganditorule in surfingul meu pe apele Internetului am zabovit de cateva ori si la tine, la… Hamangia. Cu drag. Pana azi insa nu am postat. Nu stiu daca faptul ca e toamna e de vina, daca faptul ca e 18 octombrie sau pentru ca ne aflam in 2010 azi am pus mana pe taste… Dar ma bucur ca am facut-o si promit ca am sa revin mai des. Dar cu acelasi drag. Felicitari pentru tot ce faci aici! 🙂

    • Initial am crezut c-ai citit doar titlul, dar apoi mi-am dat seama ca de fapt l-ai translat pe cpt.Nemo (marinarul) mai prin astral – asociandu-l astfel la locomotiva destinului! :))

  4. Ei, cum să citesc doar titlul?!…
    Măcar primul paragraf, aşa se face între prieteni… :))))))))))))

  5. Pingback: Misoginism … « Madi şi Onu Blog

  6. Bancuri de nisip, bancuri de probe, bancuri cu/ de /despre sperante….
    PS. Un ardelean povestea ca a avut accident de avion: privind dupa avion a calcat stramb…

    • Asa e – cam de reteta asta m-am folosit.. 🙂
      Cat despre omonime..tare am impresia ca-n realitatea noastra s-ar putea folosi cu mult mai multa lejeritate! 🙂

  7. nu m-am decis inca sa rad sau sa plang. hmmm, aici la tine tot oscilez.tu esti de vina, oferi prea multe posibilitati, povestiri in coada de hering 🙂
    am scris un post si spre final am simtit ca era prea trist, asa ca am virat-o eculubrant si am incheiat-o cu un final cu speranta. asa si tu? de la trist ai virat in fatal/ mortal/decisiv?

    • ”ofer prea multe posibilitati”

      Nu reusesc sa ma opresc doar la una – dorind sa transmit cat mai mult intru in criza acelui
      ”sa poti pana la zece facand doar pan’la cinci” (nu-mi amintesc citatul exact)
      Probabil d-aici oscilarile 🙂

  8. Pingback: Zdruncinătura (gând) « Elenaagachi's Weblog

Comentariile sunt închise.