Ganduri subterane!

Ma duc la banca sa-mi recuperez niste ochelari de soare pe care-i uitasem cu ceva timp in urma pe biroul unei operatoare.
Sigur au fost acolo, doar ca acum nu mai sunt – daca as putea sa vin peste doua-trei zile..poate apar.. Desigur m-a recunoscut – sa stau fara grija, vor apare si ochelarii..

Hm  ”m-a recunoscut”
De fapt sunt constient ca am un anume fel de a fi, care ma amprenteaza in memoria multora.
Chiar mi-amintesc cum in urma c-o saptamana am fost strigat pe nume – un fost coleg din clasa a patra ma recunoscuse dupa ani buni.
A urmat o scurta discutie pe finalul caruia s-a simtit dator sa faca o remarca:
– Dom’le dar nu te-ai schimbat deloc..ba nu..acum parca esti mai inalt!!
Eram coplesit – in semn de multumire chiar vroiam sa-i recit ”catelus cu parul cret”  insa i-a venit tramvaiul.
Mai bine asa – nu mai stiam toata poezia!

Intru in criza de timp, alerg sa iau metroul.
Ma napustesc la caserie cu o bancnota de cinci lei.
Pe fondul zgomotos al vagoanelor ce opresc in statie, primesc cartela si restul – mai putin o moneda de cincizeci de bani care e cautata andante.. ma rog, salariu mic ..
Repede pe scari in jos – conductorul ma vede cum alerg disperat dar apucase s-anunte   ”atentie se-nchid usile”
Asta e – nobless oblige!
Daca cu mana ce-o indrepta spre buton, pret de-o secunda si-ar fi acoperit un cascat ..n-as mai fi scris textul asta!
Insa ghinion – conductorul era bine odihnit, prin chestia asta bulversandu-mi mie cateva minute din viata!

Hm, si cand ma gandesc ca prin orice fel de interactiune ne influentam reciproc viata – uneori ne determinam chiar destinul fara sa ne dam seama de asta..
Spre exemplu conductorul ala cu sange albastru care n-a facut compromis la o clipa, datorita vampirismului meu energetic transmis printr-un f.., mai mult ca sigur a cascat in urmatoarea statie, in felu acesta intarziand cu o secunda inchiderea usilor – fapt care i-a dat ragaz unui seaman sa se razgandeasca asupra unei decizii proaste ejectandu-se imediat din metrou, schimband astfel cursul unor evenimente care la randul lor ..gata, stop!

In fine – ”ma urc” in urmatoarea garnitura simultan cu alte sapte persoane.
In secunda doi sunt singurul ramas in picioare – nu ca n-ar mai fi scaune libere.
Cercetez fugitiv figurile statatorilor – toate’s ganditoare.
Acum inteleg de ce, fiecare si-a ocupat instant cat-un loc.
Eu am ramas in picioare tocmai ca sa verific teoria.. si titlul blogului meu ce face trimitere catre o gandire ..asezata! 🙂
Cat de clar se vad lucrurile de la inaltime.. hm, oare de ce-mi vine sa’njur?

Afara, soarele parca-mi interogheaza retina:
”unde iti sunt ochelarii, bai ganditorule?”

Anunțuri

21 de gânduri despre „Ganduri subterane!

  1. Pingback: Ganduri subterane! - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. ha ha ha
    Ochelarii acestia si mie imi dau mari batai de cap. Inca n-am ajuns la faza celebra in care sa ii caut si ei sa fie binemersi taman pe nas. Inca nu, dar nu se stie… 🙂 🙂
    Ma bucur insa ca, in ciuda micilor frecusi la care ei ma supun sistematic, inca vad limpede prin lentile.
    Sper sa nu ajunga niciodata sa se tranforme in ochelari de cal.

    • ehei..
      Frumos solfegiu! 🙂
      La mine-i vorba despre acei ochelari de soare mai populari, care sunt folositi in mai toate imprejurarile – inclusiv intr-o banca!
      Dupa ce te-ai obisnuit cu ei e naspa sa vezi lucrurile exact cum sunt in realitate..
      Ma rog, poate o sa-i recuperez – ca pentru mine tare-i greu fara! 🙂 🙂

  3. E bine că ai mai crescut dintr-a patra, cred. Adică… pentru un metrosexual care se respectă, e cam musai. :)))))

  4. Poate ca ar trebui sa-ti cumperi alti ochelari de soare.
    Nu cred ca-ti mai gasesti ochelarii uitati la banca.I-a luat careva bucuros ca i-a gasit. 🙂

  5. Pingback: Evert Collier, pictor olandez sec. XVII-XVIII « my heart to your heart

  6. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Vigilență

  7. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Magie aromată. Venezia, profumo di Laura Biagiotti

  8. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Pisicologie

  9. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Bucuria primei zile. De școală!

Comentariile sunt închise.