Tocitorii ..

Armata de tocitori plecase..

Incepuse procesul de restabilire a sensurilor ce fusesera ascunse printre sintagmele cliseizate.
Greu de tot – urechile isi pierdusera sensibilitatea.
S-a incercat demodularea cliseelor prin sustinere faptica, prin argumente betonate-n logica..

Lumea inca era bulversata.
Ici colo incepuse sa s-auda voci ce se chemau una pe alta:
– Veniti! E de ajuns numai sa luati aminte – cine are urechi.. sa vada!
La-nceput au auzit putini, apoi au vazut din ce in ce mai multi.
Fiecare incepu sa strige din ce in ce mai convins:
– Hei, oameni buni – s-au restabilit sensurile..

Au cazut mastile care oricum devenisera stravezii,
Oamenii respirau adevar..
Un galagios adevar ..al fiecaruia!

Nu se mai intelegea om cu om – numitorul comun al principiului era prea uzat.
S-au apucat sa-l restaureze niste pocaiti –
A fost greu dar in cele din urma au reusit.
Insa vacarmul a devenit si mai mare – principiul nu mai corespundea vremurilor!
Era nevoie de un altul.
S-au pus serios pe lucru.
Timpul trecea iar rezultatele se lasau asteptate – oamenii deveneau din ce in ce mai nervosi.
Galagia devenise insuportabila – se auzea pana departe..
Au auzit-o si tocitorii care s-au intors din drum, erijandu-se rapid in arhitecti circumstantiali – proiectand coloane de adevar.. orizontal!
Apoi au reluat ce stiau ei sa faca cel mai bine – sa toceasca – pana cand sensurile s-au pierdut iar printre intelesuri..

Publicitate