Se-ntampla uneori ca in viata unui om, lucruri aparent banale sa capete brusc semnificatii surprinzatoare.
Eram in baie.
In timp ce din boxele amplasate feng-shui imi luam doza de ”Tears for Tibet” a lui Terry Oldfield, prin fereastra deschisa a intrat o ditamai musca.
La-nceput am crezut c-o sa plece pe unde a intrat.
Da’ de unde !
Ce-i drept ea vroia sa plece, insa … prin oglinda !
Astfel ca tot bazaia asa fara rost – probabil pentru ea nu era bazait ci zbor !
Plus c-avea un stil foarte enervant de a se ciocni cu oglinda :
Bzzzzz … poc … bzzzz … poc … bazzzz … alt poc …
In cele din urma am cules-o din lavoarul in care cazuse ametita !
Hm, tampita musca !
Si-atunci s-a intamplat …
In timp ce ma uitam in oglinda cu musca stransa-n pumn – la fel cum odinioara Arhimede si-a avut revelatia propriei legi (parca tot in baie ! 🙂 ) tot asa si eu am constientizat niste ganduri venite dinspre fereastra, prin care dealfel i-am si dat drumul muscoiului ….
Multumesc mult celor cu care am relationat p-acest blog !
Voi lua o pauza.
Cu bine !
Ganditor de Hamangia 
Hammmmm, vezi cum e viata!? Ceea ce tie ti se pare zbor, celor din preajma ta li se pare doar un bazait enervant… Nu stiu daca e valabil si pentru tine, dar eu, una, am trait senzatia asta… 🙂
Legat de blog, e printre preferatele mele… am gasit aici o sinceritate de care nu ma impiedic asa oriune.
O zi frumoasa sa ai!
Perfect de acord cu Cati si eu! E un blog CURAT SI FRUMOS! Pastreaza-l!!!! Las ca trec toate! Supararile inclusiv!
A propos, nu stiu de ce, pe rand, fiecare dintre noi are la un moment dat impulsul asta sinucigas de a sterge blogul! Recunosc, il am si eu, intr-o pornire am sters vreo 70 de postari, multe texte de creatie pe care le-am pierdut ca fraiera… Hai sa stam sa ne gandim, Ganditorule, inainte de a face vreo tampenie!
…Si era mai bine ca muscoiul ala sa isi gaseasca singur drumul inapoi, prin fereastra? 🙂
Aşa, domnule, măcar să comentăm, doar e democraţie!… 😆
Tampita musca, disperata sa iasa a cautat calea cea mai directa, dar nu inseamna ca e si cea mai buna!
A avut nevoie de ajutorul tau, asa cum noi avem nevoie de ajutor sa ne gasim calea, chiar daca nu stim sa-l cerem.
Pingback: Cand infloresc teii « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
„In timp ce din boxele amplasate feng-shui”… sper ca nu pleci pana nu ne explici cum stam cu boxele asezate asa…Oricum, si eu am de gand, dar nu chiar acum. Ai scris lucruri interesante, continua!
Biata musca incerca sa zboare spre ceea ce i se parea a fi lumina. Mi s-a intamplat si mie dar m-am invatat minte!
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Nu mai ploua, măi mai, fi mai însorit, că m-ai plictisit!
Pingback: Inocenta « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pacat…Sper sa reapari, chiar si sub alt nume ti-as recunoaste stilul…Nu ti-am urmarit aparitiile din ultima vreme dar sper ca nu unele comentarii te determina sa faci asta.da, exista insi care vaneaza distrugerea altor bloguri si ruperea unor lanturi de comentarii.sper ca nu te-ai lasat invins de asmenea …situatii.Iti doresc mult bine in continuare indiferent ce forma de comunicare alegi.
cu fiecare idee care se naste in noi , zboara o musca pe fereastra…bzzzz 🙂
ps… puneti sita la geam 🙂
zi buna ! j.
Perfect de acord cu Cati si eu! E un blog CURAT SI FRUMOS! Pastreaza-l!!!! Las ca trec toate! Supararile inclusiv!A propos, nu stiu de ce, pe rand, fiecare dintre noi are la un moment dat impulsul asta sinucigas de a sterge blogul! Recunosc, il am si eu, intr-o pornire am sters vreo 70 de postari, multe texte de creatie pe care le-am pierdut ca fraiera… Hai sa stam sa ne gandim, Ganditorule, inainte de a face vreo tampenie!
+1
Pana la urma, se pare ca uneori nu putem trece peste…
Orice final ar trebui sa fie prilej de bucurie: urmeaza o renastere!
Continua cu acest blog pentru ca vei avea de castigat, are un aspet frumos, ingrijit si bine gandit.
Respect….
De unde ştii că era muscoi?
Si mie imi place blogul, cred totusi ca ar fi bine sa incerci sa fii mai ancorat in realitate si mai putin in lumea viselor.
Pingback: Primăvara în pădure « Mirela Pete. Blog