M-am nascut avand in sine
vidul cunoasterii!
M-am botezat intr-o lumina –
alba, pura
Si-acum bajbai aiurea
printre vitralii.
Am cautat sa-mi dumiresc
”liberul arbitru”
Insa n-am gasit cheia altarului.
Am fortat poarta
dinapoia careia era destinul –
dar m-au alungat
paznicii lui Kafka.
Am vrut sa fiu inafara turmei,
renegandu-i spiritul.
Dar n-am stiut cum se foloseste
sextantul
Am dorit sa nu fiu
doar o cifra
dintr-o statistica –
ci macar un ”?” acolo …
cautand sa-mi inteleg
”de ce-ul”
Dar m-am suficientizat in
”de ce nu?”
Apoi am incercat sa fiu
un acord previzibil –
dar am fost pocnit
de insasi legea firii.
Am vrut sa aflu –
sa stiu totul!
In vis mi-au aparut razand..
filozofii
In zadar m-am ostenit sa’nteleg lumea
facandu-i complice cu ochiul
lui Dumnezeu.
El nu face partasie cu nebunii!
Ganditor de Hamangia 
Corect! 😀
Ce anume ?
Mai ales ultima strofă…
Ambitioasa vrere! sa cunosti totul.
Dar filozofii stiu ca este o nebunie..
Si nebunii au Dumnezeul lor
…dar cine sunt acei nebuni?
O gluma zice ca daca
vorbesti catre Dumneuzeu
asta se numeste rugaciune
Iar daca Dumnezeu iti vorbeste
inseamna ca
esti nebun.
Eu cred ca lucrurile stau altfel
si ca Dumnezeu ne roaga nenumarate lucruri
si este nebun
daca El crede
ca noi toti Il ascultam.
Noi?
– Majoritatea pierduti intre
vis si nebunie.
Nimic real.
😉
Pingback: De ce avem nevoie de 5 mai « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Blogul. La aniversare.
Trebuie sa ma gandesc…
nu-i graba …
Ideea este ca nu alegem…Suntem alesi…Absolut toti!
… iar cine crede altceva, cocheteaza cu nebunia ! 🙂
maaaa, tu tii ascunse toate comorile astea si taci,taci, taci, ca un sfinx? 😦
n-am sa te iert pentru asta 😀
au fost aici dintotdeauna – probabil ca situatia din Cairo distrage atentia .. :))
aha, si vad ca n-ai nici tupeu sa ma zici ceva 😀
parca vad ca vii cu o poezie de-mi inchizi iar glascioru 🙂 🙂 🙂
vedem! :))
Excelenta ! :))
multam! :))
Incitanta trimiterea la parabola legii, a lui Kafka. Nu vreau sa ies cu discutia din registrul poetic, insa textul fiind mai degraba filosofic, imi permit sa intervin pe tema expusa transant, despre ce nu face Dumnezeu: „partasie cu nebunii”. E o categorie larga de ne-bunie, de care vorbeste Apostolul Pavel, dupa mine unul din marii scriitori ai lumii, e vorba de cea a prea inteleptilor, dupa cum este una foarte restrinsa de nebunie (din iubire) pentru Hristos (Epistola 1, Corinteni): „Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.”
Cu mai multi ani in urma am avut privilegiul de a asista la descifrarea chenarului sculptat pe o piatra de mormint, o descoperire arheologica foarte importanta, la Biserica Popauti din Botosani. Asa am auzit si eu, cu destula surprindere despre un vornic „cel nebun dupa Hristos”. O astfel de nebunie ascetica era frecventa in crestinismul timpuriu. In Patericul egiptean (traducerea de exceptie a lui Cristian Badilita, Polirom, 2007), pag. 79, apoftegma 9, Despre avva Ammonas: „Vai, cita osteneala mi-am dat prin pustietati ca sa dobindesc nebunia aceasta…” Am adus in discutie un fel special de nebunie, cea din iubirea cea buna; despre cei mai multi dintre nebuni, afirmatia poetica are valoare de adevar…
Incercam o abordare libera despre ratacirea caii cunoasterii, a intelegerii – iar concluzia se dorea o recunoastere a nimicniciei..
Multumesc mult pentru
Prin cele spuse mi-ati extins tema de meditatie!
Pingback: TOXEMIA RĂZBUNĂRII | Madi şi Onu Blog
uuu, cat de frumos stii tu sa alaturi cuvintele si sa le dai inteles misterios 🙂 imi place foarte mult poemul tau.
Multam! 🙂
Deci… am citit-o de cateva ori. Iar si iar. E … cum sa spun… incredibil de profunda. Sunt niste trairi acolo … citind ma gandeam ca deseori le-am simtit si eu, doar ca nu am stiut cum sa le dau o forma, o dimensiune palpabila. M-am regasit in scrierea asta, in strigatul acesta de suflet care isi stie locul si rostul dar nu si le poate gasi.
Cati – ce sa zic .. e d’aia la suparare
Mi-ai scris atat de ..cu sufletul, incat m-ai facut sa mi-o mai recitesc si eu de cateva ori!
Multumesc!
NPC 🙂 Sincer, mi-a mers la suflet.
A – MF! :))