” – Cuuuum – in regatul meu exista locuinte care n-au jacuzzi, se minuna printul?
Dupa care isi uita instant intrebarea – incepuse ploaia!”
*
Cu ceva timp in urma am ispravit de amplasat un kit audio, in baie.
Plecasem de la ideea ca nicio clipa nu trebuie irosita – de la audiobook-urile ascultate-n metrou, pana la invatarea limbilor straine de pe sulurile cu hartie igienica (…)
Iar pentru recreerea spiritului m-am gandit ca pe langa aromele din cada, sa montez si doua spoturi cu lumina albastra, iluminand astfel discret, faianta colorata in nuanta marii agitate!
Deci acum totul e gata – sunt foarte multumit de punerea in practica a unei idei ce ma framanta de mult timp.
*
Ca-ntr-o ceremonie intru in Marea Sala (ma rog, 2,5 X 3!)
Lumina difuza, culoarea linistitoare, parfumul revigorant din apa – menta amestecata cu musetel (combinatie la-ndemana)
Dintr-o cana mare de lut, adulmec buchetul unui vin rosu sec ”@#$% #$@%”
O sorbitura andante din ambrosia ce-mi innobileaza treptat spiritul, apoi plonjez in arome (ma rog!)
… si muzica ce se prelinge prin colturile amintirilor redesteptand trairi ancestrale ..
”Eternal Love” de Stamatis Spanoudakis
Sunete ce-mi amintesc de copilaria-mi, d-acum 10ooo ani …
Ce mai, plutesc intr-un … lichid amniotic!
(nu, nu cred c-am fost injurat! 🙂 )
Sunt in starea proprie-mi naturi.
Urmeaza o alta piesa …
‘The Saga of HMS Bounty” a lui Vangelis pe finalul careia bag complet capul in apa – efectul e extraordinar!
E o senzatie de imbaiere completa – in sunet, lumina, culoare, –
Hm, poate ca totusi ar trebui sa scot capul de sub apa …
Sorb iar prelung din licoarea $#@%$ – o pace interioara mi se asterne in suflet.
Urmeaza o selectie din ”El Greco – Movement 1, 8, 9, si 10”
Imponderabilitate!
Inca o sorbitura – s-a dus juma’ de sticla!
(…)
Ritualul e pe sfarsite – ma pregatesc pentru intalnirea cu oglinda.
In fine, tot eu sunt – ceea ce vad reflectandu-se e ok.
Totusi nu pot merge asa pe strada – trebuie sa-mi trag fermoarul la suflet!
*
La usa un intreg familion asteapta topaind nerabdator in sir indian!
Priviri indignate, tonuri aspre – abordari lipsite de orice intelegere artistica:
– Mai aveai de gand sa stai?
*
Asta e – sunt un neinteles! 🙂
Neinteles nu, nu cred ca e vorba de asta. Poate ca retehnologizarea bailor Romei antice nu s-a facut si pe placul celor din jur…
interesant !
Cine stie carui pretor sau tribun reincarnat intr-un colt al memoriei, i s-o fi facut dor de o primenire … din cate stiu, astia nu prea admiteau sa fie contrazisi ci doar intelesi !
O sa mai incerc niste medieri 🙂 … cu Yanni !
Ce neinteles? Eu una deja te invidiez de nu mai pot – asa sunt eu invidioasa 🙂
Si apoi stii ceva? O asemenea „primenire” chiar ca merita orice, inclusiv niste priviri indignate, tonuri aspre si o ora de mediere familiala (care oricum va deveni familiara dupa 2 – 3 episoade din astea)!
:))
excelent!
🙂
Pingback: Ala era tat’su!? « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Baia din castelul boieresc pe care l-am devastat in copilarie era mai mare decat livingul meu…Am auzit ca boierului ii cantau muzicantii in antreul baii. PS.am iar ocazia sa amintesc cum s-a inventat stepul: Stepan Stepanovici avea multi copii; ei asteptau cuminti la usa singurului WC de pe etaj…
Da, cam asta era ideea de final ! 🙂
Superb! Chiar ai creat atmosfera!
multam! 🙂
in ce oras esti taximetrist.?.
eu locuiesc in timisoara 🙂
multam de vizita !
Puteam sa jur ca trecusem orasul (B) la about …l-am adaugat acum ! 🙂
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Primăvara în munți
Pingback: Cotizanti la sistemul antisanatate « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Un tablou pe săptămână. Vitralii vegatale pe roșu de catifea
Interesant… chiar ai creat atmosfera, zicea si Elena… Sunt incintat sa te adaug in lista mea de blog-uri! O zi frumoasa si sa auzim de bine…
Multumesc,
O zi frumoasa va doresc si eu ! 🙂
genial.
🙂
pfaaaaaaaaaaaaaaaaaa… postul ăsta nu-l citisem. deja te întreb şi eu: numai d-astea te-ai gândit să evoci aici? ioooi, ce mârşăvii, ce răsfăţ!
şi ce-mi place cum scrii.
Multam! 🙂