Cautari!

Am tot cautat sa-nteleg …
Sunt convins ca dincolo de materialul existential exista ceva tangibil doar anumitor ”cercetasi spirituali”  .
E d’ajuns sa fac referire doar la o intrebare simpla:
Cum ne-am putea explica constiinta de sine?
Adica marea intrebare ce implicit a determinat ”transhumanta” ancestrala catre caile spirituale …

 Pentru unii doar cautarea raspunsului reprezinta un mod de viata – o stare.
Altii sunt convinsi c-au aflat raspunsul prin experiente personale.
Insa sunt multi care ocolesc intrebarea, fatarnicindu-se in religia pe care-o folosesc drept umbrela unei ignorante asumate.
Nu realizeaza ca darul ce li s-a dat – ratiunea – e tocmai pentru a putea relationa cu intrebarea! Folosesc religia doar ca pe un un adjuvant complementar imaginii lor trecatoare, nu ca pe un tot existential la care sa se raporteze intr-un firesc dat.
                                  *
 Nu cred ca pot rezona cu cineva care-mi vorbeste de lucruri sfinte preluate mecanic, fara sa le inteleaga pe deplin!
Iar daca sustine ca intelege si mi se adreseaza doar cu inima, atunci are mult de scanat pana la a-mi gasi frecventa!
 Mai valoroasa mi se pare o marturie venita din partea cuiva ce-n paradigma liberului arbitru, initial s-a indoit – argumentandu-si atitudinea prin felurite rationamente.
Insasi atitudinea lui anterioara e dovada clara ca intelegerea celeilalte dimensiuni poate fi completata si prin prisma rationala!
 De fapt eu cred ca doar prin aceasta bivalenta putere de intelegere – spirit si ratiune – rezulta harul!
 
                                 *

 Vineri seara la tv Trinitas m-a fascinat un profesor de teologie din Ramnicu Valcea care efectiv rostogolea cuvantul catre telespectatori!
Avea atata forta in exprimare, vorbea cu atata har despre Lumina – incat mi-a dat senzatia ca urmaresc emisiunea in 3D!
 

………………………………………………………………..
 
Ma uit la unii crestini ce-au ramas la slujba Liturghiei in noaptea Invierii – unul casca, altul fileaza basmalele elegante din fata, doua femei isi toarna in ureche secrete reciproce …
La ce-au venit?
Participarea lor la slujba se limiteaza doar la prezenta?
Ar trebui sa li se explice:
 – Doamnelor si domnilor, aici nu e nevoie de figuratie – degeaba va pierdeti timpul facand-o pe evlaviosii, nu se pune! In acest loc e vorba strict de introspectia voastra spirituala, de gandurile voastre arteziene inapoiate temporizat intr-o revarsare ce va poate inunda sufletul cu o cascada de lumina. Asadar daca nu-ntelegeti asta la ce mai ramaneti? Doar din superstitie?

……………………………………………………………..

Multa lume spune  ”las’ ca-mi stie Dumnezeu nevoile”
Asa o fi, dar si cu nevoile astea – daca nu le poti infatisa intr-o rugaciune sincera, atunci nu prea sunt socotite nevoi.
O dorinta spusa intr-o doara nu rezista la rugaciune – nefiind creditata ca o necesitate, nu va putea trece de sita constiintei.
Nu poti sa te minti singur!
                              
”bate si ti se va deschide” asta spune mult!
Daca nu bati si esti doar contemplativ ramai doar un artist!
Deci chiar cand toata fiinta ta devine o nevoie – trebuie sa anunti asta!
Anunta – roaga-te!
Rugaciunea e calea, e legatura – dar daca gandul iti zboara in alta parte fie si pentru o secunda –  va trebui s-o iei de la capat!
Inseamna ca ceea ce ti-ai pus in ruga nu este destul de serios pentru a-ti mentine concentrarea!
E o mare diferenta intre nevoie si dorinta!
Cu ocazia asta vedem si de ce rugaciunea spusa in momentele de disperare e mult mai ascultata!
                               *
”macar un bob de mustar credinta …”
Daca acel bob inseamna o unitate de masura atunci cred ca e vorba de cea mai mare!
Insa in acceptiune laica aceste cuvinte sunt preluate superficial – pentru ca o minte racordata stresului cotidian nu-si poate reprezenta cu adevarat puterea acelei ”unitati de masura” 
 In alt fel se pune problema cu un ascet dintr-o locatie manastireasca –  acolo unde  ”caderea unui ac suna ca un dangat de clopot”  vorba lui Eco!
 In acele de locuri, d’obicei se releva si desertaciunea lumii materiale – concluzionandu-se astfel ..si inutilitatea mutarii muntilor!
 
                                  *

Anunțuri

26 de gânduri despre „Cautari!

  1. N-a prea ramas loc de comentarii…Totusi incerc. Am citit undeva ca Dumnezeu ne-a creat pentru a intelege lucrarea Lui si a o slavi…Singurul lucru pe care El nu-l poate face este sa Se slaveasca…PS.Cum se comporta unii in biserica si aiurea, este binevenit…Este diversitate…

  2. In lumea asta din ce in ce mai nebuna, credinta in Dumnezeu e ceea ce mentine cat de cat un echilibru. Eu sunt convinsa ca fiecare crede in felul in lui in puterea divina. Modul in care se manifesta insa, e alta problema, e un cumul de factori, interni si externi. Eu una ii condamn doar pe cei care iau numele Domnului in ras.

  3. Incep cu „Hristos a inviat” si cu dorinta ca primavara, care a inceput, sa ne aduca, tuturor, bucurie si innoire. Cat despre multele, foarte multele, intrebari, dintre care cea privind constiinta de sine, cea care a adus speranta in existenta unui suflet imaterial, mi se pare foarte interesanta, ma marginesc sa le inregistrez si sa promit ca voi gandi la ele. Sa nu uitam, insa, ca marii ganditori nu ne-au dat niste raspunsuri multumitoare si ca inteligenta omeneasca este construita in asa fel incat nu este capabila, dupa parerea mea, sa inteleaga intrebari de acest fel.

    • Adevarat a inviat !
      Multumesc de gandurile frumoase prin care trebuie constientizat mai des placerea de a trai !
      In ce priveste inteligenta omeneasca – poate ca s-a patruns mai demult in esenta acestor lucruri, doar ca explicatiile ar putea fi in alta cheie – sa nu se potriveasca cu modul nostru de a intelege!
      Zic si eu … adica, caut si eu ! 🙂

  4. Conştiinţa de sine? Aş numi-o „suflet”, mai degrabă… Nu în sensul de „suflet-sufleţelul meu/ ce mă fac acuma eu?”, evident. 😀

  5. Hristos a inviat!

    Este atat de grava tema! Si ati adus chiar intrebandu-va atatea argumente despre cat de mic este omul in fata marilor probleme de constiinta, ca nu pot decat sa spun ca fiecare este raspunzator pentru faptele lui.
    Mai cred ca problema credintei este intima. Fiecare isi are propriul mod de a ‘ comunica’ cu DIVINITATEA.

    Unii – este treaba lor- fac din credinta spectacol. Sau se comporta mimand.
    Poate ca este de datoria celor care au aflat calea adevarata sa-i ajute pe cei care bajbaie.

    Zic. Nu stiu daca asa trebuie.

    O seara frumoasa!

  6. Pingback: Provinciala… « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  7. Pingback: Superba “leapșă” de la Gabilutza! « Elenaagachi’s Weblog

  8. Stii, cand esti la volan AI TIMP SA GANDESTI! Stai, constrans fiind de spatiul masinii, si studiezi ceea ce nu se poate studia prin universitati. Modul fin si personal in care vezi oamenii ar putea fi material de studiu pentru cei de la psihologie. Din pacate, psihologii de meserie nu vad dincolo de sterile definitii! Avand un pic de timp azi, ti-am rasfoit jurnalul de taximetrist. Ma gandeam eu ca e fascinanta chestia asta!

  9. Pingback: Sunshine award! « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  10. Pingback: Izvorul Minunilor de la Braila « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  11. o sa poztez unul dintre raspunsurile pentru postatorii de la noi de pe blog, daca-mi e permis…

    Democraţia, Zeii din Olimp şi Dumnezeu

    Democraţia este un sistem care-l contrariază pe Dumnezeu.

    Un sistem poznaş. Cum spunea Platon, doar pentru Zei. Zeii erau în război cu zeii. Noi, urmaşi de nădejde ai sistemului cu mai mulţi zei, cu toane infinite (când în căutarea unei muritoare pe care să o lase grea, când levitând în Olimp) vrem un şef singular, un dictator, un Dumnezeu unic, care să pună, pe rând şi împreună, ordine în angoase. O orânduire carbonică, umblând cu periuţa de curăţat relicve pe trupul lui Hermes, al Herei, al lui Ra… pentru a afla Adevărul Aurit, precis străvechi, cu ochii totuşi la Domnul Dumnezeul nostru, cu dreptate proaspătă şi bună egal pentru toţi. Adevărul că Dumnezeul de azi seamănă mai mult cu omul simplu decât atunci, când Ei, Zeii, păreau mai degrabă o clasă oligarhică, favorizând pe câţiva. Paradoxal, sub oblăduirea Unuia, cresc şansele la viaţă a mai multora.

    Nu e ciudat totuşi că acei oameni, adoratori de libertate şi varietate- abundenţă-, preferă mondial o singură entitate supremă, ascetică dacă nu tiranică, în capătul de sus al verticalului infinit, un fel de globalizare a zeităţilor în una singură- dictatura lui Dumnezeu? Divinitatea e centripetă şi centrifugă… La ce bun o ceartă veşnică pentru a măslui o ierarhie deja cunoscută, cu Dumnezeu în capătul ei, ca o sperietoare pe bâţ, şi cu Dumnezeu la mijlocul graficului, la baza lui, între bază şi mijloc, între mijloc şi vârf ş.a.m.d?
    Poate că nu sunt suficiente căi pentru noi toţi, insuficient spaţiu terestru, pentru a urma destin dePelerin Rus, simplă, onestă…

    Dacă în lumea antică sistemul cu mulţi lideri de Munte Sacru se oglindea într-un sistem asemănător pentru oameni, acum, de departe, el nu se mai oglindeşte, actualul Dumnezeu nu permite abateri de la regulă. Cert e că eu îl iubesc pe actualul. Am o minte suficient de neprejudiciată pentru a fi ales politeismul. Sau chiar răsunătorul şi golul între spaţii ateism.
    Schizofrenic mai degrabă decât politeist, Olimpul a izvorât din pântece un sistem cu un şef cocoţat în vârful lui, ca Zeus, şi alte personaje aproape egale, dar nu egale, făcând politică şi corupţie, Ares, Hermes, Hera, uneltind incestuos…

    Şeful din vârf s-a schimbat de două milenii, dar sistemul oglindit de şefii de dinaintea Lui în mersul omenirii la unisonul sistematic… nu. Sistemul social nu oglindeşte Divinitatea Actuală, ci s-a defazat, păstrând vechiul sistem pentru om şi noul sistem Pentru cel de Sus. Dar se va reforma şi pentru om. Centripet şi centrifug. Caută să se reformeze însă, căci totul e după chipul şi asemănarea Lor. Vine globalizarea, măcar aşa mai reducem din oamenii cu alură de Zei, cocoţaţi pe soclul bursei de la NY sau stând bătrâni şi scumpi la vedere precum Papii … Va rămâne unul singur care va trebui să dea socoteală, fiindcă mereu e cineva mai presus decât ultimul rămas din casa Big Brother. Sau nu, acel Big Brother este întruchipare Conştiinţei Comune, suntem noi, şi vom merge in corpore la judecata tuturor zeilor. Fantomatici- decedaţi ca cei din Olimp, sau vii şi corecţi ca El.
    Democraţia nu-şi mai încape în piele şi va fi remodelată după tendinţa de a relaxa mintea de atâţia zei.

    • interesanta incursiune printr-un Olimp in care mai tot timpul se intampla cate ceva – parca-mi si inchipui pe oficiantii templelor agitandu-se cu informatii proaspete, stiri bomba etc.
      Insa parerile astea in stil zeitgeist sunt extrase pe unitati de masura – sa zicem mai ”terestre”
      Ma gandesc c-ar fi bine sa facem distinctia dintre CREDINTA si superstitia ce-a generat reflexia temerilor si dezideratelor in domnia zeilor specializati pe diferite domenii de interes ale timpului – un Marte pentru globalizarea limbii latine, un Apollo pentru modeling, un Hermes pentru import-export, o Afrodita la departamentul hair-style …
      🙂

  12. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Căutări

  13. Valeriana: eu am ajuns la concluzia ca filosofia in multime e mai avantajoasa. astfel, combate. filosofia nu este a multimii prin definitia ei. dar isi trage seva de acolo. ti-o recomand…

    ps: la mine pe blog intra pe Cafeneaua Veche, de sus, din stanga, iar acolo vei gasi ultimul articol. dai click pe ala, acolo se comenteaza curent 😉
    s-ar putea sa te elibereze adeseori de angoase o astfel de terapie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s