Artistu’

Publicat pe de

Ieri a fost un apus de soare pe cinste !
Am oprit masina si am intrat in piele de spectator, admirand ”desantarea” cromatica a apusului – ce cred ca mi se adresa doar mie.
Spun asta pentru ca toti ceilalti trecatori aveau treburi mult mai importante !
Asa ca … traieste clipa baiete!
Din boxe se aude muzica lui Llewellyn ce completeaza minunat momentul!
Sunet si culoare – un spectacol gratis savurat pe indelete …
Simt lumina cum imi strapunge pleoapele intredeschise – parca si aerul e mai proaspat ..
– Liber?
Tresar!
In primul moment disting doar o silueta ce se insinueaza pe scaun, fara sa-mi astepte confirmarea – dar trec totul pe seama unei familiaritati clientelare cu care sunt obisnuit! Intuiesc ca-i un tip calm, relaxat, cult …
Ma rog, scaunul e liber – de ce nu?
De ce sa fiu un spectator egoist?
Merge si o empatizare pe purpuriul de final al asfintitului!
Ii aprob intrarea, facandu-i complice cu ochiul – asa ca de la artist la artist!
– Drumul Taberei va rog, ma izbeste el cu parul!
Sunt naucit – asta mi-a confundat loja cu un taxi!!!
Arunc iar o privire spre locul unde soarele deja a apus – sfarsitul actului intai. Mai e si maine o zi.
Un zambet de plastic adresat intrusului, apoi pornesc aparatul de taxat ..

Publicitate

8 gânduri despre „Artistu’”

  3. nu toti stiu sa se bucure de lucrurile astea 😉
    si eu m-am bucurat azi dimineata de un soare frumos … asa ar trebui sa fie fiecare dimineata de primavara. apoi am ajuns la metrou si s-a facut iar noapte ;p

  4. Apusul e o boala! Noroc ca te-a trezit clientul…Altfel erai pierdut! Ca noi toti de altfel!

    • intr-adevar ..
      Poate mai contrabalansez din simptome incercand si pe rasarituri…parca ma si vad pe capota masinii meditand – mai intr-un ”lotus” mai intr-un ”salutul soarelui” 🙂

Comentariile sunt închise.