Mai putini colindatori decat in alti ani
Scaune libere din belsug.
Ma asez.
Statia Lujerului.
Trei pustulache dau buzna intonand ceva ce-ar vrea sa semene a colind.
”Domn Domn, sa-naltam … ”
Priviri indiferente – nu impresioneaza pe nimeni.
Politehnica.
Trubadurii isi muta ”talentul” in alt vagon.
Poate c-or sa fie mai norocosi.
Statia Eroilor.
Isi face aparitia un acordeonist.
Prima incercare ”O ce veste minunata” nu se potriveste prea mult cu zgomotul gandurilor din capul calatorilor.
Incepe o alta piesa.
De data asta da – a renuntat la ipocrizia religioasa a deschiderii de portofele.
E o piesa dintr-aia care se canta pe malul Senei – care te incarca cu nostalgii romantice – chiar daca n-ai apucat sa le traiesti, vibrezi la ele de parca ti s-ar fi intamplat.
Tipul chiar e talentat – un pusti de 18-20 ani imbracat cu haine de calitate.
Asta inseamna ca nu vrea sa inspire ”sentimente crestinesti”
Deci pe palierul lui omul isi respecta valoarea .
Si bine face.
E una cu acordeonul, pe care-l face sa inspire, sa expire – transformand aerul in unde invaluitoare !
Solo-urile claviaturii sunt excelent echilibrate pe basi.
Urmeaza alta piesa in acelasi registru.
Si-inca una !
– Urmeaza statia Izvor !
Pe cine intereseaza …
Sunete armonioase ce-mi intra prin timpane – ajungand Dumnezeu stie cum, sa ma furnice pe sira spinarii.
– Urmeaza statia Unirii, peron pe partea stanga.
Gata cu concertul.
Ajungand in dreptul meu, ii palmez o hartie de 10 lei … hm, pret de strapontina !
Inclina capul cu respect – dar nu inspre mine, ci spre coltul de sus al vagonului, unde ecoul catorva note ramase intr-o anume inertie, se stinge incet.
Hm, ma simt cam profitor !
Ganditor de Hamangia 
Felicitari pentru:”Prima incercare ”O ce veste minunata” nu se potriveste prea mult cu zgomotul gandurilor cotidiene din capul calatorilor.” si pentru:”Asta inseamna ca nu vrea sa inspire ’’sentimente crestinesti”Deci pe palierul lui omul isi respecta valoarea .
Si bine face.”
Intregul text e foarte bine scris, imaginile se succed „live” si sunetele se aud aievea. Bravo! Ce mai, te simti acolo, as putea sa aud acordeonul si sa simt ca nu simt suficient Craciunul (in metrou sau aiurea). Sarbatoarea o faceau sunetele armonioase!
An Nou Fericit!
@ Mirela
Ma bucura mult acuratetea acestei analize 🙂
Multumesc frumos !
Asemenea : un An Nou Minunat !
🙂
chiar ti s-a intimplat in realitate asa ceva? daca da, inseamna ca esti un om norocos.
de regula lalaiturile care se aud prin mijloacele de transport in comun nu au nimic de-a face cu muzica.
@ rebelu
Ai dreptate cand spui : de regula prin mijloacele de transport sunt niste ”lalaituri” ce n-au d-aface cu muzica ! 🙂
Hehe, ce diferenţă de calitate. Aici s-a strecurat unul din cei de pe malul Senei. Avem… un individ din sutele şi miile de artişti aflaţi pe malul Senei. Când colo… franţujii s-au săturat de ei. La fiecare staţie urcă unul, coboară altul.
@ Doro
Asa o fi dar canta frumos ! 🙂
Citind frumosul tau text mi-am amintit… Eram in metroul parizian si, stii cum e, au intrat 2 rrromani, ea, o frumusetze vopsita blonda si el cu acordeonul… Noi vorbeam , na , ca romanii, aproape tare si ei s-au prins imediat ca suntem din tzarisoara… Atunci au avut o reactie care mie mi-a placut teribil: ochii li s-au umezit la amandoi si au cantat cu tot sufletul o melodie populara romaneasca… nu-mi mai amintesc ce, dar PRIVIREA LOR mi-a placut cu adevarat!
@ Elena
unor astfel de emotii exprimate unii le-ar spune ”dor de tara” 🙂
Cu bine in noul an!! La multi ani!
@ Elena
La multi ani si multa sanatate ! 🙂
tocmai am stat si eu langa tine in metrou si am ascultat acordeonistul. foarte picturala descrierea. felicitari.
si apropos: de cand circuli matale cu metroul?! 😀
Multam de apreciere !
Cu metroul doar atunci cand la suprafata e super-aglomerat … si clientul se grabeste ! 🙂