Printre cartile adolescentei, in mod special m-a impresionat Martin Eden al lui Jack London
Si azi e la loc de cinste in biblioteca mea – cartea ocupand singura un raft!
M-a fascinat de-a dreptul acel tip curios ce se-astepta ca dincolo de zidurile conditiei lui sa descopere implinirea.
Doar ca totul a fost prea repede – prea abrupt isi insusise cunostintele, deci timpul n-apucase sa-i vicieze din elitismul perspectivei.
Intr-un final a realizat ca neavand la ce sa-si raporteze intelegerea si trairea sensurilor absolute, pentru el implinirea-i doar o iluzie!
Nu stiu in ce masura m-a influentat aceasta lectura, dar cert e ca rezonez cumva la ideea bruta ce-a stat la baza cartii! (fireste, pastrand proportiile!)
*
Dupa ce ani de zile m-am limitat la un comod domestic, iata-ma acum vagabondand printre cioburi de idei traduse-ntr-o filozofie proprie – mai mult sau mai putin inteleasa!
”omul devine ceea ce gandeste”
Hm, asta a-nceput sa ma cam sperie!
Ganditor de Hamangia 
Multe carti sunt paralizante. Ce sa spere o fetita bruneta, ca majoritatea romancelor, citind si vazand poze cu Ileana Cosanzeana? Baietii ar trebui sa vada filmul cu Harap Alb, frumusel, dar prostanac. Sistemul (oficial !) impune standarde criminale. Cartea amintita in articol mi se pare mai nereusita (nefolositoare) decat Colt Alb, scrisa de acelasi autor. Asa cum am scris, este o parere…
sigur, e un alt punct de vedere!
mie mi-e ciudă că London i-a menit personajului un asemenea sfârşit crunt, ştiind mai ales că romanul – care mi se pare altminteri foarte bun – are o tentă autobiografică.
putea şi el – zic eu – să îl imagineze uşor mai capabil de transfigurare interioară, adică ceva mai predispus să accepte limitările altora, mai ales când erau limitări impuse, nu alese.
altfel, îmi place mult, foarte mult, partea de satiră socială acidă a cărţii. în privinţa asta, mi-a rămas pe creier cumnatul neamţ al lui Martin – un anti-manifest foarte convingător pentru non-conformism.
cred c-a avut si London anumite ganduri inflexibile pe care le-a revarsat in personaj – probabil moartea acestuia insemnand intr-un fel salvarea lui !
sunt bune si niste pareri nemtesti, altfel multi ”zburatori” s-ar ciocni intre ei pe strazile nesemaforizate ale non-conformismului 🙂
Buna!
citez: ”omul devine ceea ce gandeste”
Hm, asta a-nceput sa ma cam sperie! ”
Si pe mine m-ar fi speriat, daca nu imi dadeam demisia din invatamant, actul fiind de data recenta, si nu sunt foarte mandra de prestatia mea din ultimii ani…noroc ca, data fiind pregatirea (sau menirea!) mea, am desenat si pictat mereu, chiar si cand intratul la clasa era insuportabil…dupa o zornaiala la capatzanta, in dreptul unei „colege prietene”, o…infractoare care INCA mai incearca sa predea francezam fericita ca a contribuit la demisia mea…sarmana fiinta abjecta!!! Pot sa spun ca, uneori si dusmanii rai si vicleni sunt buni la ceva.
Succes!
Ca sa fim in ton si cu postarea –
”infractoarea de franceza” 🙂
in cazul de fata e bine sa va ganditi la ea doar ca la un … parapet al destinului !
Multam !
Aşa mă şi gândesc, mi-e imposibil să mă gândesc că aş putea să o strivesc ca pe un vierme, de exemplu. Dar…despre cine vorbesc, cine-i aia, mai există…a existat cândva??? Da de unde, o nimeni nu putea să fi existat, nu în preajma mea! Vezi, strongvaleriana, e uşor, MIE mi-e uşor aşa, fără ură. Am şi uitat, dar trebuia să amintesc. Punct.
Bine spus, parapet al destinului. Seară frumoasă!
P.S. Te invit la o nouă pagină intens parfumată! O duminica frumoasă!
@ Mirela – Esti prea dura cu tine insuti…Toti am fost limitati de un areal impus sau autoimpus dar de aici pana la a-i ura pe cei care au fost „pusi” acolo nu se stie de cine…e cale lunga …Ei nu sunt decat un rau necesar care ne propulseaza intr-o alta zona a realitatii care ni se parea pana atunci inaccesibila.
@Maria Postu, gresesti! Nu au fost pusi, s-au instalat print tertipuri care, doar unui naiv (ca sa nu spun „prost”) ii scapa. Instalandu-se pe locurile, vacante acum, opcupate anterior de altii, pe care au avut grija sa ii indeparteze din functii prin metode absolut neortodoxe, dar cat se poate de „autohtone”, au ajuns sa imputeasca (scuza expresia) aerul, care, devenind iresirabil…nu mai poate fi …necesar. Sa ramana langa astia cei care pot respira emanatiile lor fetide, au am ales locuri curate, aerisite, transparente si adevarate. Ei…adica aia, NU se pot adapta aici, unde curatenia cere calitate si pregatire, chiar competenta, asa ca…GATA CU EI. Clacheaza pe capete! PUNCT.
O zi buna!
nu stiu de ce nu ma mir dar si pentru mine martin eden este una din cele mai bune carti.
btw:
ai citit tot de London
„calator printre astri”?
bine-ai reaparut ! 🙂
Calator printre astri – marturisesc ca nu stiam de cartea asta !
Dar acum sigur o s-o caut !
Multam ! 🙂
@Poate ma insel, dar parca Jack London s-a sinucis.