e gandul langa care adormi, si sub care te trezesti
e ceata in care te-ai ratacit fara sa-ti dai seama
e flacara din priviri ce-ti intuneca orizontul
e valul de pe coama caruia-i vezi doar spuma
e batul de chibrit arzand in marea vesniciei
e marele gambler jucandu-se cu zarurile mintii tale
e masura limitata la care te masori
e catarul deghizat in om – pe care-l zaresti in oglinda
Ganditor de Hamangia 
Am incercat o „filozofie practica”, o aplicatie pe care o cunosc: patima fumatului.Da, fumatul este o patima!
inafara de cazul in care pe dumneaei, patima, o cheama elvira, emilia, eleodora, elena etc si musai trebuie sa repeti la inceputul fiecarui vers ”e…”, atunci ai putea renunta la e. se intelege ca incerci o definitie poetica. si, conform ei, ceva ”e” atunci cand … e.
🙂
ideile-s faine 😀
e-ul acela in acceptiunea mea ”poetica” e doar un ”la” al unui diapazon menit sa rezoneze in nota prezentului – mi s-a parut ca trebuie sa accentuez asta la-nceputul fiecarui rand!
Pentru ca despre patima nu se prea vorbeste la viitor, iar la timpul trecut isi pierde din incarcatura vie!
Zic si eu ..
Multam pentru
Patimasa sunt si eu cand e vorba de luat apararea celui nedreptatit sau cand e vorba de o fapta buna!
Felicitari pentru versurile care ne-au facut sa ne gandim ca suntem toti patimasi fie ca vrem sau nu. 🙂
„e marele gambler jucandu-se cu zarurile mintii tale” – asta mi-a plăcut în mod dosebit…
servus…
ce-am fi, chiar, dacă patima nu ar sta în toate? sau măcar in cît mai multe dintre întîmplările şi… conţinuturile noastre? si totusi ştiu atît de mulţi oameni fără patimi, fără patimă 🙂
toate cele bune