Un chitarist ciupeste corzile cu o virtuozitate incompatibila decorului in care se produce – un colt de strada si-o palarie pentru donatii asezata langa el!
Imaginea izbeste imediat prin lipsa entuziasmului – a celui ce-ar fi trebuit sa creada in steaua lui!
Altadata probabil ca iscodea printre privitori, dupa vreo ureche avizata careia sa-i transmita un fel de ”uite-ma, astept sa fiu descoperit”
Dar trecuse mult timp d-atunci!
Acum aprecierile catorva trecatori nu-l mai incalzesc cu nimic – sunt doar rutina unui job!
Il intereseaza continutul palariei nu aplauzele din timpul ”concertului”
………
Intr-o sala de concerte.
O violonista ce executa un solo programat in varianta prescurtata, furata de frumusetea muzicii, ataca forma originala – cea lunga!
O trezeste la realitate colegul de coarde, care in timpul unui ”pizzicato” prelungit ii sopteste:
– Scurteaza si tu bucata asta, avem si alte treburi – oricum nu luam mai multi bani!
………..
Ganditor de Hamangia 
excelent!!!
Castigarea banilor a devenit mai importanta decat sufletul pe care il pui facand ceva ce iti place cu adevarat.
… iar in acest caz, inseamna ca lipseste ceva ce-ar putea duce la un fel de implinire, si implicit la atragerea unui oarecare confort financiar !
Dar cum spuneam, lipseste ceva !
Habar n-am ce, dar lipseste !
Ai precizat … lipseste entuziasmul. Lipseste pentru ca au disparut recompensele spirituale (raspunsul emotional din partea privitorilor, ascultatorilor etc). Si asta pentru ca s-a diminuat in foarte mare masura empatia.