Interviul!

– Buna ziua
– Buna ziua, luati loc.
– Multumesc
– Deci dumneavoastra solicitati postul de …
– Da
– Pentru inceput n-am sa insist in detalierea CV-ului.  Pe noi ne-ar interesa indeosebi ca pe langa capacitatea profesionala pe care urmeaza s-o demonstrati – si disponibilitatea pentru program prelungit, atunci cand acest lucru se impune. Desigur, orele suplimentare vor fi platite separat.
– Stiti, nu vreau sa ma dau maret dar de timpul meu nu poate dispune decat Dumnezeu si cu mine! Partea din viata alocata unui astfel de job o consider doar un tribut adus nevoilor primare – trebuie sa mananc, sa ma imbrac si sa-mi platesc facturile – deci nu pot aloca din timpul meu mai mult decat e necesar pentru satisfacerea acestor nevoi. Nu-mi dau libertatea ce-mi mai ramane pentru banii din orele suplimentare! Vreau sa traiesc pentru mine nu pentru altii!
– Ceea ce-mi spuneti ma surprinde – de regula motivatia muncii multora consta in cat mai multi bani. Bani pentru atingerea unor scopuri!  Stau si ma intreb – cum poate fi abordat cineva care n-are o astfel de motivatie? Care nu vrea mai mult decat are?
– Pai genul asta nu prea poate fi abordat ci doar inteles!  De regula e ok. numai atunci cand pentru o astfel de tipologie sensul lui ”a munci” se disipa in ”a trai”. Insa cand menirea nu se potriveste cu job-ul, timpul alocat activitatilor impuse de altii devine foarte calculat.
In rest se pot aborda si respectiv inhama la o tractare prelungita doar cei ce n-au siguranta raportarii corecte la valorile vietii, cei care mereu alearga dupa deziderate – mai mult sau mai putin ieftine – acestea fiind de fapt si hamurile in care sunt prizonieri
– Scuza-ma ca te-ntrerup dar dumneata ..pentru ce ai venit aici?
– !

Anunțuri

13 gânduri despre „Interviul!

  1. Pana la urma, totul se invarte in jurul lor. Al banilor. Si depinde de fiecare tine minte ca de fapt muncim ca sa traim, si nu invers.Eu unul am cam uitat. Acum incerc sa reiau partea aia …cu traitu’.

  2. Imi repet remarca dintr-un comentariu anterior: Mda…

    Tare-s curios daca a spus cineva asa ceva la un interviu sau vom ajunge si acolo. Probabil sa va intampla intr-o buna zi, pentru ca ne-am indepartat atat de mult de adevaratele valori incat inevitabil vom ajunge sa suferim crunt din cauza conseceintelor si, evident, „Da-ne, Doamne, mintea de pe urma!” 😛

    Am uitat sa traim si in prostia noastra sau bine cunoscutul efect de masa/turma ne dorim sa avem tot mai multe chestii, desi putem sa crapam maine si nu luam nimic cu noi. Cred ca am lasat comerciantii sa ne ridice aberant standardele – adica ne-am lasat furati de peisaj. Nu stiu cati Bucuresteni butoneaza pe acest blog, dar daca avem cativa, cu siguranta vor inclina sa fie de acord cu faptul ca in capitala prea multa lume si-a luat masina drept moft si din cazua asta stam ca prostii in trafic, pentru ca nu se mai termina cozile.

    Practic, intrebarea este: Muncim ca sa traim sau traim ca sa muncim? Momentan suntem niste sclavi, ceea ce e socant in conditiile in care avem pretentia ca traim intr-o democratie. Trebuie sa invatam sa avem nevoie de mai putin si sa ne bucuram mai mult de ce avem. Nu numai ca vom trai mai frumos, dar vom si avea mai mult timp la dispozitie sa ne bucuram de viata. Acum sa vedem cat ne tine vointa. 😀

  3. Ha ha ha, da cam asa stau lucrurile cu angajtorii. Nu-i intereseaza cat de bine lucrezi ci cat de mult pot ei sa traga de timpul tau. Au impresia ca daca iti ofera o masuta cu calculator si un scaun de birou sunt stapanii vietii tale.
    Asta-mi aminteste de un banc trist: in comunism se practica exploatarea omului de catre om. In capitalism e invers… 😀

  4. Aș vrea să știu cum se numește planeta de pe care a venit individul sau ce…avatar a suferit! Un lucru e clar: nu l-aș angaja! Prefer unul care să tragă tare pentru banii lui, decât un ciudat complet dezinteresat de…bani, atunci când își caută job! Foarte bun articol, felicitări!

  5. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Leapșa cu prințipii

  6. Ce pot sa spun…acum ceva anisori,primul hippyot consemnat in cronici pe numele lui Sfantul Francisc de Assisi a facut un gest ramas in istorie…a renuntat la toate placerile vietii din care se putea infrupta fara probleme si a ales o viata de libertate totala…spirituala si fizica…
    Ce sa faci cu niste bani ptr care trebuie sa semnezi un contract de sclavie? Ce sa faci cu ei?E o adevarata ironie…
    Oameni buni…societatea moderna ofera tuturor celor care fac parte din ea o libertate maxima…libertatea leului in cusca de la zoo…

  7. Ce teapa v-au tras vesticii! V-au bagat in roata de hamster iar voi trageti sa ajungeti departe. 🙂
    In vest sint multi care spun nu ca sa nu mai vorbesc de americani. Romanul este insa servil las fara demnitate adica un sclav prin definitie. Traiasca vestul iubit al romanului! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s