Interviul!

– Buna ziua
– Buna ziua, luati loc.
– Multumesc
– Deci dumneavoastra solicitati postul de …
– Da
– Pentru inceput n-am sa insist in detalierea CV-ului.  Pe noi ne-ar interesa indeosebi ca pe langa capacitatea profesionala pe care urmeaza s-o demonstrati – si disponibilitatea pentru program prelungit, atunci cand acest lucru se impune. Desigur, orele suplimentare vor fi platite separat.
– Stiti, nu vreau sa ma dau maret dar de timpul meu nu poate dispune decat Dumnezeu si cu mine! Partea din viata alocata unui astfel de job o consider doar un tribut adus nevoilor primare – trebuie sa mananc, sa ma imbrac si sa-mi platesc facturile – deci nu pot aloca din timpul meu mai mult decat e necesar pentru satisfacerea acestor nevoi. Nu-mi dau libertatea ce-mi mai ramane pentru banii din orele suplimentare! Vreau sa traiesc pentru mine nu pentru altii!
– Ceea ce-mi spuneti ma surprinde – de regula motivatia muncii multora consta in cat mai multi bani. Bani pentru atingerea unor scopuri!  Stau si ma intreb – cum poate fi abordat cineva care n-are o astfel de motivatie? Care nu vrea mai mult decat are?
– Pai genul asta nu prea poate fi abordat ci doar inteles!  De regula e ok. numai atunci cand pentru o astfel de tipologie sensul lui ”a munci” se disipa in ”a trai”. Insa cand menirea nu se potriveste cu job-ul, timpul alocat activitatilor impuse de altii devine foarte calculat.
In rest se pot aborda si respectiv inhama la o tractare prelungita doar cei ce n-au siguranta raportarii corecte la valorile vietii, cei care mereu alearga dupa deziderate – mai mult sau mai putin ieftine – acestea fiind de fapt si hamurile in care sunt prizonieri
– Scuza-ma ca te-ntrerup dar dumneata ..pentru ce ai venit aici?
– !

Publicitate