Ziua 2
Fara sa am studii in psihologie, consider ca daca la fiecare om diferenta dintre ce-ar trebui sa faca si ceea ce face efectiv – devine neglijabila, atunci se formeaza acea autodefinire din perspectiva careia sensul vietii capata alte semnificatii.
Dispare acel sentiment de ”autointelegere culpabila” ce genereaza duplicitatea, adica dispare obstacolul care impiedica exprimarea libera a eu-lui in armonie cu inconjuratorul.
Si iata cum peste noapte, caut si eu sa-mi micsorez distanta dintre teoria dezideratului si practica proastelor deprinderi.
Pentru inceput asa ca-ntr-un fel de antrenament mi-am fixat obiective mai domestice relativ usor de atins, pe care n-am cum sa le ratez!
Primul e asta cu fumatul.
Chiar daca am un job care-mi ofera zilnic cate-o caruta cu stres, m-am obisnuit!
In ultimele ore, intr-un reflex, de multe ori am intins mana spre locul unde ALTADATA era pachetul cu tigari.
Insa gestul asta mi-amintea instant ca …eu sunt seful!
Si trebuia sa corespund!
Ganditor de Hamangia 
Si?
Inca esti lasat?
De fumat,ziceam.
Te-ai mai lasat de ceva?
Ca,pina la urma,orice placere repetata poate deveni viciu si-atunci sa-ti zici ca tu esti seful si sa renunti.
Un mic masochism…
Ti-e atit de solicitat psihicul ca trebuie sa-i dai de lucru si extra?
Te-as felicita(ca te-ai lasat de fumat) numai daca as sti ca ai fost obligat sa fumezi.
e ok rationamentul, dar ..
Viata noastra e alcatuita din mai multe segmente determinate in buna masura de conjucturi (si modul de raportare la ele) ce de multe ori pot influenta iesirea din echilibrul nativ cu care ne nastem.
Acum privesti lucrurile dintr-un ”normal” concluzionat azi – dintr-un segment din viata in care experienta si intelepciunea dobandita ti-au (re)echilibrat perspectiva.
ps:
nah, uite că te invidiez şi recunosc asta. mintea mea năucă, cea care mă ajută de fiecare dată, tenacitatea şi perseverenţa pentru care mă admiră unii şi mă muşcă alţii nu mi-au fost de folos când m-am lăsat de fumat. anul trecut.
după 6 luni am intrat într-un sevraj al mirosului. mi-era bine, dar eram înebunită după mirosul de tutun ars în jurul meu. şi din miros în miros, m-am apucat iar. 😦 acu cochetez iar cu ideea că eu sunt şeful. nu ştiu ce va zice nasul meu!
spune-mi te rog cî ai un nou post şi spune-mi care e acela. îmi place scrisul tău… dar nu-i ştiu ordinea şi,meticuloasă cum sunt, asta mă descumpăneşte.
Cred ca-n definitiv e vorba doar de constientizarea prioritatilor!
zic si eu! 🙂