Psihologie … aplicata !

”de la sublim la ridicol nu-i decat un pas”
isi spuse  ”artistul” tropaind prin fata oglinzii !

  Sunt unii oameni care chiar daca inainteaza in varsta, raman cantonati intr-un anume segment de timp.
Parca le e frica sa se maturizeze.
Nu realizeaza ca odata cu trecerea timpului, viata trebuie privita dintr-o perspectiva cu mult mai responsabila.
Nu realizeaza ca modul de relationare din vremea tineretii, nu se mai potriveste cu o anumita varsta care necesita un comportament matur.
Sunt depasiti.
Si astfel se trezesc singuri !

 Inteleg totusi despre ce e vorba, apreciaza corect circumstantele – dar atat !
 Cand e vorba de implicarea comportamentala, pur si simplu se copilaresc !
Iar atunci distoneaza.
Si astfel ajung niste ”neintelesi”
 Pentru ca nu sunt luati in serios pe cat si-ar fi dorit, se refugiaza in ”tehnica mormaitului in barba”
Din cand in cand, datorita faptului ca in mintea lor se sucucced o gramada de ganduri nerostite, printr-o combinatie aspectata probabil si de hazard, iau nastere  o serie de concepte bizare – unele de-a dreptu idioate, altele … chiar geniale !
Dar nu stiu sa delimiteze.
Pentru ei apa si uleiul dintr-o galeata au aceeasi importanta !
 Daca printr-un noroc, ar fi ocupat vreo pozitie mai pe artistic, probabil tampeniile lor s-ar incadra intr-un capitol excentric !
Dar de regula nu prea se intampla asta.
Hm, ghinion !
 In concluzie :
Singura posibilitate de a face ca astfel de indivizi sa devina utili, ar fi … ecourile!
Adica o revizuire comportamentala permanenta – in functie de reactiile determinate de anumite gafe copilaresti !
Ca la liliecii ce se orienteaza doar prin acest mod !
Un fel de feedback …
 Insa e greu de crezut ca cineva o sa-si piarda timpul scrijelind cuvantul ”ecou” pe vreo bata !

Anunțuri

5 gânduri despre „Psihologie … aplicata !

  1. Oamenii aceştia despre care spui tu sunt ca nişte veşnici copii ai timpului, cu toate intensităţile corespunzătoare legăturilor pe care le fac ca să nu îşi stingă stelele, şi sunt ei până la capăt, necoborâtori, în timpul lor bine marcat, acei care se lasă purtaţi precum o aventură care nu ştie niciodată unde va ajunge, simţindu-se adesea ca un ireal prezent continuu…sau ca şi cum ar fi mereu într-o neîncheiată buclă temporală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s