Macazul !

                                                          *

 - Mama, dar sa vi maine da ?
 - Sigur ca da, vin maine si te iau copile !
 - Nu ma pacalesti ?
 - Nu, cum sa te pacalesc ?  Acum stai cuminte aici ca eu ma duc sa vorbesc cu domnul pedagog !
 Se indeparta iute de copil, mai mult ca sa-si ascunda lacrimile !
 - Or sa vina vremuri mai bune, isi sopti ea in timp ce alerga spre iesirea cladirii – cu toate ca nu prea era convinsa de ceea ce spunea !
 Semnase toate actele prin care copilul era incredintat Casei de copii.
”Spre crestere si educare”
Se opri la primul colt de strada – parca-i venea sa se intoarca :
 - Oare de ce fac asta, se intreba pentru a suta oara ?
Insa raspunsul era undeva departe, iar ea nu mai avea dispozitia de a se clarifica cu sine – era prea doborata psihic !
Trecuse prin prea multe necazuri
Acum vroia doar putina liniste.
 - Oricum acolo are toate conditiile, n-o sa mai rabde de foame cu mine, se
consola ea intrucatva, reluandu-si drumul spre statia de tramvai !
 Inca avea in minte vocea micutului :
”Mama sa nu ma pacalesti, o sa ma iei maine de-aici – da ?”
Cauta sa-si mute gandurile de la copil, de la ochii aceia mintiti !
I se rupea sufletul, insa gata :
 - Sufar acum dar o sa treaca !   Totul trece – o sa ma obisnuiesc, isi spuse ea intr-o noua incercare … de a se obisnui !
Se urca in tramvai fara sa-i mai pese ca n-are bilet !

…………………………………………………………………………..

Se uita dupa maica-sa cum se indeparteaza …

 La urma urmei era baiat mare, doar era in clasa a-ntaia.
Incepu sa observe cu de-amanuntul sala de meditatii : o catedra, niste banci scorojite, o tabla jegoasa, peretii albi ai salitei care de la jumatate in jos erau maro …
Facu o roata cu privirea peste toti noii lui colegi care il fixau curiosi !
Ciudat – nu vazu nici o fata, ci numai baieti !
Ehei, tot mai bine e la scoala lui – acolo are si ”iubite” are si prieteni, o cunoaste si pe domnisoara invatatoare – pe cand aici se simte cam stingher.
”Ei lasa ca stau aici doar pana maine, cand o sa vina mama sa ma ia – c-asa mi-a promis !”
 Deodata se porni o forfota ciudata – fiecare copil isi ocupa timorat locul in banca.
Intrase domnul pedagog.

……………………………………………………………………………..

 Se facu seara.
O seara de cinci Decembrie -  iar el privea buimac la zecile de perechi de incaltaminte aliniate la usa uriasului dormitor – cum o sa stie Mos Nicolae care pantofi sunt ai lui ?

Caractere !

Exista caractere puternice care nu dau socoteala nimanui, ci doar ego-ului superdezvoltat !
Am impresia ca aici e vorba si de un mecanism nativ, reglat prin educatie in anumiti parametri.
Astfel ca aceste persoane, dobandesc o conduita prin care de obicei impun respect.

Insa pe baza aceluiasi mecanism nativ exista si altfel de caractere …

De curand am vazut un film.
Nu conteaza care pentru ca oricum e o porcarie !
Dar totusi l-am vazut pana la capat.
Asta pentru ca m-a intrigat un personaj – o servitoare care de fiecare data cand isi servea stapanii cu ceva de baut, avea grija ca mai-nainte sa scuipe in pahar !
M-a fascinat multumirea aceea interioara pe care si-o exterioriza doar siesi !
De regula la orice actiune se doreste un feedback !
Faci o fapta buna, sau o razbunare – dar vrei sa se stie ca tu ai facut-o !
Te raportezi totusi la ceva exterior !
Altfel nu mai are haz !
Ei bine, scuipatoarea din film nu se raporta decat la ea insasi !
Deci un caracter puternic – poate putin dereglat comportamental !

Probabil la fel ca cel ce mi-a trimis de curand un comment cu injurii – un anonim caruia i-am sters instant mesajul !
Ciudati de felul asta sunt peste tot – oscileaza in jurul normalitatii.
Chiar daca uneori ies din cadrul de intelegere al multora, eu unul ii socotesc totusi niste caractere puternice care au facut gresala sa parieze pe cai necastigatori – resemnandu-si raportarea personalitatii fie si la un facil anonimat din care-si scuipa vitriolul !

Pacea fie cu tine, anonimule !

Europeanu’ !

” … azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde. Absolut nimic nu-mi va perturba buna dispozitie. Viata e frumoasa”

 

  Cu aceste cuvinte ce de la un timp mi le tot repet in gand, am ajuns la banca sa-mi platesc chiria la o suma imprumutata cu ceva timp in urma.
Din start sunt surprins neplacut in momentul in care-mi dau seama ca trebuie sa stau la o coada de vreo juma de ora.
E o singura casiera !
Ei, asta e !

Imi reiau la repetat ”mantra” din gand :
”Azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde. Absolut nimic nu-mi va perturba buna dispozitie.”

Apare o blonda care cu un aer nevinovat se baga-n fata si intreaba casiera daca acolo se fac operatiuni si pentru firme.
 - Da, sigur ca da, ii raspunde casiera in timp ce-i preia rapid actele
 - Alooooo, dar si eu tot pentru firma sunt aici, se face auzita o cucoana din mijlocul cozii de fraie …. pardon, europeni !
 - Nu stiu, mie mi s-a spus – ca pentru firma nu se sta la coada, isi continua tanara blonda ”prosteala pe fata”   afisand cel mai nevinovat zambet !
Ma gandesc sa intervin si eu cumva, dar imi dau seama de inutilitatea gestului -  faptul s-a consumat.

 Ma cuplez din nou la mantra salvatoare :
”Azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde.”
  Cucoana cu  ”alooooo, si eu sunt aici tot pentru firma”  ajunge in sfarsit la ghiseu.
Face o retragere consistenta.
 Chiar foarte consistenta – cam un sfert de metru cub in bancnote de cate 5 lei !
 - N-aveti bani de valoare mai mare ? Mi-e si frica sa ies cu calupul asta din banca – incearca ”motorasul capitalismului”  sa sugereze o alternativa elvetiana !
 - Imi pare rau, bancnotele cu valoare mare s-au predat. Decat banii astia mai sunt !
Resemnare !
Cu teancul de bani in brate – sub privirile lucitoar …pardon, incurajatoare ale celorlalti – patroana ”alooooo … ”   paraseste sanctuarul (am zis bine sanctuar – acum e o liniste desavarsita, nimeni nu mai zice nici pas !) 

Imi reiau mantra :
”Azi e o zi minunata.” (hm, ghilimelele astea nu erau si-nainte ?)

Ajung in sfarsit in fata.
 Mai domolesc si eu din criza asta economica, cu 200 lei – in timp ce un coleg de-al casierei, permuta in alta incapere, vreo cateva pachete in bancnote de 5oo lei !
Gata, am finalizat depunerea ?
Pai atunci :
 - Aloooooo … !
 … hm, cred c-a facut atingere :   http://www.mcgogoo.ro/esti-roman-esti-prost-te-tepuiesc-toti-pentru-ca-meriti.html

Corespondente !

 
Tu esti cel care stie aia si aia !
Te apreciezi prin ceea ce stii sa faci !
Dar ceea ce stii sa faci, trebuie sa aiba corespondenta si in cei ce te asculta !
Pentru ca defapt e vorba de regasirea lor in ceea ce stii sa faci !
Si abia atunci se poate vorbi de valoare !

                             ……..

Un chitarist ciupeste corzile cu o virtuozitate incompatibila decorului in care se produce – un colt de strada si-o palarie pentru donatii asezata langa el !
Imaginea izbeste imediat prin lipsa entuziasmului – a celui ce-ar fi trebuit sa creada in steaua lui !
Altadata probabil ca iscodea printre privitori, dupa vreo ureche avizata careia sa-i transmita un fel de  ”uite-ma, astept sa fiu descoperit”
Dar trecuse mult timp d-atunci !
Acum aprecierile catorva trecatori nu-l mai incalzesc cu nimic – sunt doar rutina unui job !
Il intereseaza continutul palariei nu aplauzele din timpul ”concertului”
 
                               ………

Intr-o sala de concerte.
O violonista ce executa un solo varianta prescurtata, furata de frumusetea muzicii, ataca forma originala – cea lunga !
O trezeste la realitate colegul de coarde, care in timpul unui ”pizzicato” prelungit ii sopteste :
 - Scurteaza si tu bucata asta – oricum nu luam mai multi bani !

                              ………..

Qui prodest

A crezut ca o sa se schimbe ceva !
Nu s-a schimbat nimic !

A sperat ca logica bunului simt va triumfa !
”Vae victis”

 A indreptat degetul aratator spre incoerenta administrativa !
”Incoerenta”  i-a aratat degetul mijlociu !

A adunat toate deraierile decizionale ale administratiei, le-a facut pachet, le-a pus o eticheta, si a incercat sa se detaseze de ele, incercand sa-si conduca afacerile cinstit si fara compromisuri ! 
 
 Dat fiind faptul ca avea parteneri de afaceri din tari unde economia are reguli bine stabilite – acest lucru traducandu-se si printr-o mare sensibilitate la factorii externi generati de criza – a avut nesansa sa constate pe propria-i piele, ce schimbari majore pot surveni la orice fluctuatie de indici !
Macar ca acest lucru i-a servit ca punct de referinta, dandu-si astfel seama de incompatibilitatea paradigmelor economice  !

 Atunci a avut convingerea ca multi dintre cei ce sunt in varf – luand decizii gresite, de fapt se joaca cu chibriturile !
A sperat ca poate … daca mai are putina rabdare …cine stie ?
Dar si-a dat repede seama – chibriturile erau ude !

 In cele din urma – scarbit, a spus :   la mine-n tara n-am niciun viitor, e timpul s-o tai !

                                *
 Drum bun Minitule !      http://minitu.wordpress.com/2009/05/26/detasare/

Cand viata bate …poezia !

Eram un pustulache. Ma-ntorceam acasa cu trei paini proaspate, cand la un moment dat dintr-o masina de pompieri oprita langa trotuar, un militar, printr-un gest de rupere – mi-a cerut un colt de paine !
Cu mintea mea egoista de copil, i-am raspuns indata cu acel    ”e-te-te ”  ce se vroia un refuz transant

Ajuns acasa, foarte mandru de mine i-am povestit mamei  -  cum, ca un pompier mi-a cerut sa-i rup din paine, iar eu i-am spus sa-si puna pofta-n cui !
 - Si de ce nu i-ai dat copile ?  Trebuia sa-i dai !
 - !
Acea reactie a mamei, mi-a fixat in memorie pentru toata viata, scena cu pompierul !

Ceva mai tarziu prin clasele primare, cand profa de romana ne-a recitat cu patos  ‘Moartea caprioarei” de Labis, eu eram singurul din clasa care nu plangeam !
”Mananc si plang. Mananc !”   prelingea ea plumb topit  in suflete nevinovate !
 Degeaba, eram deja antrenat !

Vremuri !

 

In general vorbind, nu dau doi bani pe cultura stratificata in informatii seci de prin multe capete tinere. Pe modul de operare a informatilor, doar conditionat de stimulii domenilor in care activeaza, intr-o reactie automata la realitatea imediata !

Ce sa fac, sunt mai conservator !

 Multi au dexteritate in manuirea tastaturii, in culegerea de informatii, dar le lipseste ”adancimea” - acea latura personalizata, ( uneori pe suport de imaginatie     )  - dobandita in urma multelor lecturi – cu care sa interpreteze in profunzime informatia, dupa care s-o aplice intr-un mod original !

Observ o diferenta majora dintre cei cu scoala in sistemul rusesc (din toate cate putin) si noul trend (o singura specializare) 

Avantajul celor dintai consta in faptul ca lectura, fiind cel mai accesibil mod de a evada din timpurile acelea ( timpuri traite la modul andante, care nu ofereau prea multe ispite ci dimpotriva, multe ingradiri ) le-a dezvoltat o puterea de intelegere mai profunda, mai multilaterala ! 

Pe de alta parte, in rapidele schimbari ce au loc, tinerii s-au adaptat mai lesne la noile ritmuri dar au devenit superficiali.  Aprofundarea cunostintelor prin alte domenii e socotita pierdere de vreme, daca acest lucru nu este macar tangential cu domeniul in care se vrea excelare -  de fapt asta-i realitatea, nu prea mai ramane timp si pentru asta ! 

…………………………………………………………………………………………………………………………

 Aseara am avut o interesanta discutie cu un om, care in perioada  anilor ‘77 – ‘83 invata carte intr-un stil mai special.
Elev fiind la scoala 150 a fost printre beneficiarii unui experiment in care s-au infuzat multi bani, totul concretizandu-se in laboratoare complet utilate, dese excursii in RDG, variate alte programe extrascolare, etc
Noutatea consta in modul de abordare a procesului de instruire – nu se dadeau teme pentru acasa ! Totul se explica clar, intr-o interactionare intensiva cu elevul, doar in scoala ! 

 Se formase un fel de familie de la nivelul cancelariei pana in salile de curs !
Chiar si parintii elevilor incepusera sa se imprieteneasca, sa relationeze – de la schimbul retetelor culinare, pana la vizionarea unor spectacole.
Toate astea au fost posibile si datorita unei directoare sufletiste care a reusit sa insufle un nou mod de a privi, in ale educatiei !

Ceea ce auzeam era desigur nemaipomenit, dar ma gandesc ca in perioada aia mioritica ( cand ne uitam in dictionare ca sa-ntelegem semnificatia cuvantului ‘’stres” cand in general prioritatile erau cu mult mai domestice ) acest lucru era mai lesne de infaptuit !
Deci totul pornea de la profesori ! Constiinta acelor dascali intr-un mediu nealterat de pseudo…, dorinta de a se implini prin sculptarea mintilor acelor micuti, adica exact ceea ce azi e pe cale sa dispara !
Sunt multi care au reusit in viata tocmai datorita unor asemenea dascali.

Oricum, discutia a fost cu mult mai ampla decat ceea ce redau aici ( timpul)

Ma tot gandesc : ce-ar fi daca macar prin anumite cancelarii  s-ar initia niste cursuri de psihologie ”moderna” in asa fel incat teacher-ul sa dobandeasca anumite abilitati in comunicarea cu elevii ?

Iar daca acest lucru nu-i posibil, macar un training acolo, in care sa-nvete cum sa foloseasca …manusile de box  !

Turistul !

…un tip ce-a petrecut opt ani prin tribunale, reusind in sfarsit sa-si redobandeasca dreptul de proprietate asupra unei ” hacienda ” nationalizata, situata in buricul targului, imi spune :

 - Dupa ce voi vinde hardughia, cu banii luati voi incepe sa traiesc cu adevarat. Imi voi cumpara o rulota cu care am sa colind toata tara, sunt atat de multe de vazut…Am sa fiu intr-o vacanta eterna, chiar voi inscriptiona vehiculul cu un ” forever holiday ” in care sa se oglindeasca toate invidiile ! Imi voi umezi degetul si scotandu-l prin portiera voi simti directia vantului, ma voi lasa astfel condus, precum o corabie fara timona, liber, in voia destinului !
 - Da, acum va da mana sa procedati asa, dupa ce v-ati asigurat cu baza piramidei lui Maslaw – o fac eu pe interesantul !
 - Nu stiu cine e acel Maslaw al tau, tot ce stiu e ca ma simt liber ! Fac ce vreau si cand vreau. Nu-mi trebuie nici o afacere, n-am gargauni de VIP, Vreau doar sa fiu un turist prin viata, un turist fara griji ! Sa ma bucur de fiecare loc unde privirea mea va poposi, de conversatii cu oameni…
                          …

Se indeparteaza cu pasi sovaielnici.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca discursul lui era cam fortat.
O hartie cazuta imi atrage atentia. Probabil i-a cazut din buzunar in momentul in care mi-a achitat cursa.
Fuga dupa el.
Nu inainte de a-mi arunca o privire peste hartie.
 
Bilet de iesire din spital… diagnostic… ciroza !

Observator

Un caine lovit de masina se tareste cu ultimele-i puteri pe trotuar, langa alti doi maidanezi ce se imperecheaza cu frenezie ! Sfarsit si inceput de ciclu pe metru patrat !…………………………………………………………………….. Un boschetar zace  pe scarile unei maternitati. Alaturi e cheia fericirii lui pe jumatate golita !  Dinauntru cladirii se aude un tipat de nou-nascut.  Imi vine greu sa cred ca acest seaman candva tipa si el la fel ! Il privesc cu atentie. E doar o imagine statica in care trecutul si viitorul nu exista.  Omul asta e doar prezentul !