Cand spunem poezie spunem sensibilitate, nuantarea spiritului, si suntem de acord ca mai exista si altceva decat materie.
Si totusi cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia ?
”Poiet’’ cu glas stins, suna a saracie a nesiguranta, a speranta firava, a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de catre cineva care poate are sorici pe creier !
Cati artisti au trait si au murit in mizerie ?
Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului talmacite de tine.
Te interpeleaza plictisit in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul :
- Si zi mai baiete, ce esti tu ba ?
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi :
– Poiet !
Insul nu te aude, sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand !) si-ti striga cu cea mai cristalina dictie pe care ti-o de siguranta, ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi.
- Bai baiete vorbeste mai tare, ce n-ai mancat azi ?
Gata, sa dus dracului totul !
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte, da semne de acomodare cu metabolismul ! Poetul e pierdut !
Insira cu glas sufocat :
- Stiti, eu am indraznit sa cred…
- Gata, gata am inteles !
Da ! Time is money !
Altul nascut cu 100 de ani prea tarziu !
Cu aceeasi voce determinanta, dar acum ceva mai blanda il expediaza :
- Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi…
”bate si ti se va deschide’’ .
……………………………………………………………………………………………………….
Cenaclu !
Prin 2002-2003 era o dispecera care atunci cand se-ntampla sa cada pe tura de noapte initia un fel de sezatoare …pe statie !
Tipa era foarte citita – multi ne intrebam ce-o cauta ea pe postul ala in care avea de-a face cu toti zurlii !
Inchipuiti-va zeci de driveri in miez de noapte, ascultand-o si uneori chiar completand-o atunci cand venea vorba despre Eminescu, Nichita, Preda…
Chiar daca unii n-aveau cine stie ce cultura, comentau si ei acolo cu ce-si mai aminteau de prin scoala.
Desigur ca mai erau si insi care dadeau cu mucii-n fasole, dar acest lucru chiar sporea farmecul interactivitatii, intr-un plus de amuzament.
In acele vremuri era interesant de urmarit si reactia clientilor care initial credeau ca-i o piesa de teatru la radio !
Si multi s-au autofidelizat companiei ce-o deserveam, tocmai pentru a asculta acest ”cenaclu live”
Era o placere ca in linistea noptii sa faci parte dintr-o astfel de ‘’sezatoare” transmisa pe calea undelor de serviciu !
Insa cum in mai toate cazurile, lucrurile bune nu dureaza …
ps :
N-am sa-l uit niciodata pe unul, care proaspat intrat in bransa taximetristilor, si-a manifestat pe statie naduful :
- Domnisoara, mi-ati dat comanda aia pe strada despre care ati spus ca are nume de muzician – sopen parca ! Si n-o gasesc ! m-am uitat si in ghid la litera S … dar nu e !
strongvaleriana
