Poezia lui Maslow !

Unii s-au nascut poeti !
Altii s-au nascut smecheri !

De regula poetul nu prea agreaza subtilitatile smecheriei
La fel cum nici smecherul nu rezoneaza cu perceptia poetului
Sunt total diferiti !
Dar …
Dar datorita faptului ca artistul trebuie sa mai si manance, se-ntampla ca uneori  drumurile lor sa se intersecteze !

 - Bine-ai venit, te pot ajuta cu ceva ? – isi freaca bucuros mainile smecherul, intr-o incununare a ratiunii de a exista !
 - Doar cat sa-mi potolesc putin foamea si setea, raspunde candid poetul !
Apoi adauga cu o oarecare lehamite :
  – Care-i pretul ?
O intrebare simpla si pertinenta, care insa declanseaza in capul smecherului fel si fel de scenarii paienjenoase prin care-l cuantifica pe artist in cadrul unor ”valori” numai de el stiute !
 - Pentru inceput fiecare dumicat pe care-l vei inghiti de la mine, va fi socotit in munca ce-o sa mi-o prestezi,  la valoare tripla ! Nu ma-ntreba de ce – chiar de ti-as raspunde, asta n-ar schimba cu nimic lucrurile ! Eu doar hranesc artistii ! Daca nu-ti convine, esti liber sa nu accepti !
- Hm, liber sa nu accepti – cu mine vorbesti jupane, sau cu stomacul meu ?
- Cu tine … via stomac ! Am tot respectul pentru existenta ta, dar stii, trebuie sa traiesc si eu cumva !
Apoi amintindu-si de vorbele unui filozof ce fusese candva in aceeasi situatie, dar care ulterior, prin forta imprejurarilor devenise mai pragmatic - continua :
 - Da, ce-i drept burta goala nu prea te face liber !
Poetul tresari – mai auzise vorbele astea ! 
Cum de … adica maimuta asta e in stare sa gandeasca asa ?
Inseamna ca stie !
E constient de ceea ce face !
Si-atunci nu mai e maimuta !
E un profitor lucid !
Deci in ochii lui nu mai are nici o scuza !
Isi blestema inc-o data soarta – a cata oara ?
 - Fie precum spui, se resemna el intr-o provizorie acceptare !
 Cel putin asa credea el – ca-i doar provizorie !
Privirea-i deveni opaca.
”D-aici inainte sunt doar un simplu truditor pentru dumicati” se autosugestiona el !
”La naiba cu toate prostiile, vreau sa supravietuiesc doar” !
 
”Hranitorul de artisti” isi dadu seama de schimbarea atitudinii si nu se sfii sa remarce :
 - Pana si leii se-mblanzesc tot cu mancare !
Asta era prea de tot !
Nu fusese niciodata vreun leu, dar … acuma era !
Printr-un chitai … pardon – printr-un raget indignat, isi revarsa furia dintr-o  latura a personalitatii, pe care n-o constientizase pana acum :
 - Cum iti permiti tu, ba profitorule, sa-mi …
Se opri brusc !
Printr-un feeling anume isi dadu seama ca ceva nu se potriveste situatiei date !
Acum daca tot era un leu, ce mai cauta el acolo ?
Intr-un 180 de grade brusc, parasi incaperea !
Simtea ca facuse ceea ce trebuia, se simtea bine, dar …cam ce face de obicei un leu – se-ntreba el nedumerit, in timp ce pasii sovaielnici il purtau spre …gradina zoologica ?

ps: am recitit dupa un timp textul asta, si parca nu e prea clar !    Am sa-l refac !

Filozofie-n trafic !

(din sertar)

Iubesc umanitatea !
Imi inchipui clipele de groaza traite de-un seaman  impietrit in lava orasului Pompei.
  Ma cutremur !
Ma-ntristez imaginandu-mi drama celui abia nascut in anul 5.000.106 cand dupa “Marea Stingere” va ingheta in vesnicie. 
  Sunt deprimat !
Si peste toate astea, mai ma enerveaza si aurolacul asta obraznic care-mi tot cere  …

Interferente !

 Sunt la semafor pe aceeasi linie cu un cocalar implantat intr-un SUV de marca !
Cu cateva secunde-n urma imi ”taiase fata” cu acea nonsalanta specifica speciei !
Acum imi zambeste superior – si-a coborat geamul fumuriu, probabil ca sa ma studieze mai in clar, pe mine gandacul galben ce-am indraznit ca prin simpla-mi prezenta sa-i perturb slalomul gen ”nitendo”
Culmea e ca nu sunt deloc revoltat.
Chiar ii zic :
 - Te iert doar pentru ca este posibil ca printr-una din actiunile tale egoiste de smecher, sa fi determinat inlantuirea unor evenimente intr-un tipar tip  ”domino” aspectand benefic – fara ca tu sa ai habar – tendinte ce initial se puteau manifesta dramatic !
  Stop pe muzica bubuitoare, apoi se apleaca inspre mine incruntand amenintator sprancenele :
 - Ai zis ceva ?
 - Da moshule !  Atunci cand ”mi-ai luat fata” era cat p-aci sa-ti ating masina.   Vad ca nu-mi mai tine frana !
 - Aha, credeam c-ai zis ceva …

  Semaforul s-a facut verde.
Hm,  si totusi am ceva in comun cu el – momentul demarajului !

De spiritus !

 

(culeasa)

 
  Dupa  ce studiase tomuri de informatii, dupa ce cochetase indelung cu stiinta autocunoasterii – prin diferite practici de meditatie ajunsese in sfarsit sa-si auda in clar acea ”voce interioara” cu care incepuse sa poarte diferite discutii – adevarate seminarii chiar – in urma carora activitatile lui zilnice se mulasera pe un fel de ”intelepciune aplicata” mai speciala !

  Intr-o dimineata, initiatul in cauza, si-a auzit ”vocea interioara” ca-i spune :
 -  A sosit timpul sa-ti schimbi radical viata. Vinde tot ce ai – casa, masina, actiuni – si transforma totul in cash !
  Fara nici o ezitare omul procedeaza intocmai – vinde tot si ingramadeste banii intr-un geamantan !
 -  Acum hai la Cazino, urmeaza ”vocea interioara” !
Ajuns in interiorul locatiei cu pricina, omului i se sugereaza in continuare, sa se aseze in fata unei rulete.
  Cuvintele ”vocii interioare” parca au o rezonanta de cristal atunci cand spune :
 - Pariaza tot continutul geamantanului – pe verde !
Omul increzator intr-un  ”mai bine – absolut”  pariaza fara sa clipeasca, si … iese rosu !
 Naucit, initiatul ingaima :
 - Pai … am pierdut ! Am pierdut tot !
 - Mda, scuze – am gresit !

Carteziana retorica !

 (culeasa)

Stau si cuget, deci exist !
Dar eu nu cuget !
Ci numai stau !
Deci nu exist !
Insa cand ma gandesc ca doar stau si nu exist (!)  inseamna ca… cuget !
Deci exist !

Culeasa

Un lup vroia sa-l manance pe iepurele care tocmai isi terminase dejunul.

Si iepurele …nu vroia !

Morala : satulul nu-l crede pe flamand !

” Poietul ”

 Cand spunem poezie spunem sensibilitate, nuantarea spiritului, si suntem de acord ca mai exista si altceva decat materie.
 Si totusi cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia ?

   ”Poiet’’  cu glas stins, suna a saracie a nesiguranta, a speranta firava, a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de catre cineva care poate are sorici pe creier !
 Cati artisti au trait si au murit in mizerie ?
Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului talmacite de tine.
Te interpeleaza plictisit in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul :
 - Si zi mai baiete, ce esti tu ba ?                                
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi :                 

      – Poiet !                                                                 
 Insul nu te aude, sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand !) si-ti striga cu cea mai cristalina dictie pe care ti-o de siguranta, ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi.
 - Bai baiete vorbeste mai tare, ce n-ai mancat azi ?
 
  Gata, sa dus dracului totul !
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte, da semne de acomodare cu metabolismul ! Poetul e pierdut !
 Insira cu glas sufocat :
 - Stiti, eu am indraznit sa cred…
 - Gata, gata am inteles ! 
                                                                            Da ! Time is money !
Altul nascut cu 100 de ani prea tarziu !
Cu aceeasi voce determinanta, dar acum ceva mai blanda il expediaza :
 - Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi…    

                                                                   
                 ”bate si ti se va deschide’’  .

 

……………………………………………………………………………………………………….

Cenaclu !

 Prin 2002-2003 era o dispecera care atunci cand se-ntampla sa cada pe tura de noapte initia un fel de sezatoare …pe statie !
  Tipa era foarte citita – multi ne intrebam ce-o cauta ea pe postul ala in care avea de-a face cu toti zurlii !
  Inchipuiti-va zeci de driveri in miez de noapte, ascultand-o si uneori chiar completand-o atunci cand venea vorba despre Eminescu, Nichita, Preda…
Chiar daca unii n-aveau cine stie ce cultura, comentau si ei acolo cu ce-si mai aminteau de prin scoala.
 Desigur ca mai erau si insi care dadeau cu mucii-n fasole, dar acest lucru chiar sporea farmecul interactivitatii, intr-un plus de amuzament.
In acele vremuri era interesant de urmarit si reactia clientilor care initial credeau ca-i o piesa de teatru la radio !
Si multi s-au autofidelizat companiei ce-o deserveam, tocmai pentru a asculta acest ”cenaclu live”
Era o placere ca in linistea noptii sa faci parte dintr-o astfel de ‘’sezatoare” transmisa pe calea undelor de serviciu !

Insa cum in mai toate cazurile, lucrurile bune nu dureaza …
ps :
 
 N-am sa-l uit niciodata pe unul, care proaspat intrat in bransa taximetristilor, si-a manifestat pe statie naduful :
 - Domnisoara, mi-ati dat comanda aia pe strada despre care ati spus ca are nume de muzician – sopen parca ! Si n-o gasesc ! m-am uitat si in ghid la litera S … dar nu e !

scurte !

 
         ”de multe ori valoarea unei idei e data de multitudinea truismelor cu care e completata, de catre terti pseudo…”

       ”exista magari, atat de magari - incat nici nu mai realizeaza cat de magari sunt !”

      ”in multi artisti in pana de inspiratie zace cat-un Nero !”

Un banc…filozofic !

Intr-un restaurant intra un domn rupt de foame care se aseaza la o masa ocupata de un alt domn ce citea ziarul.
Cum ospatarul nu prea se vedea, domnul flamand se apuca sa manance din supiera plina cu ciorba aflata pe mijlocul mesei.
Aproape ca ispravise continutul, cand la ultima lingura vazu un vierme !
 - ‘uaaa, mai apuca sa zica domnul flamand, inainte de a umple la loc supiera !
  Vecinul de masa dadu ziarul la o parte, si-l intreba candid pe cel caruia nu-i prea priise mancarea :
 - Si tu ai ajuns la vierme ?!

Dupa douazeci de ani…

 …vedem cu cata arta s-a vehiculat sintagma moralizatoare cu ”capra vecinului” in conditiile in care cornuta respectiva isi procura fanul chiar din hambarul ”pizmasului”