Registre (3)

Un visator
…………………………………………………………………

Poesis

… sunt facut din vibratia unei frunze in bataia furtunii – starnita de nemultumirea celui ce-ar fi vrut sa fie altfel ceea ce e !
Cineva sa opreasca cantul oglinzilor, sunt afon !

…………………………………………………………………

Meta

Spirit liber aspirand spre absolut, pulsand in contratimp cu pragmaticul meschin, el trece cu usurinta granita dintre realitate si fantezie cantonandu-se undeva intre cuantele spiritului, acolo unde revelatia fericirii se intalneste cu ,,de ce-ul’’ primordial, si cautand sa inteleaga lumea, nuanteaza natura umana dupa niste criterii idealiste numai de el stiute – dar nereusind sa vada perfectiunea, coboara resemnat in prozaica realitate, plutind fara rost in supa arhetipala !

……………………………………………………………….
 
Lecturi la taraba

Sunt scriitori carora cand le lecturezi operele de fapt nu-i citesti ci ii auzi.
Da, vocea aceea interioara ce se-ngana cu imaginatia, atunci nu mai este a ta, este a lor – tot asa cum marii muzicieni atunci cand interpreteaza un concert, la un moment dat simt in ceafa respiratia unui Wagner, a unui Bach.
 Mi-amintesc cu drag de vremurile in care intram in biblioteci publice, si ma izbea acel miros inconfundabil, mirosul hartiei statute care-mi producea un fel de betie olfactiva.
Luam cate o carte scrisa de vreun titan, o adulmecam indelung ca-ntr-un fel de preludiu amoros, dupa care ma cufundam in lectura – atunci nu mai exista nimic altceva, doar poarta prin care patrundeam in alte lumi !
 
 Astazi ma intristez cand vad carti ajunse pe tarabe mizere, amestecate de-a valma cu CD-uri si reviste deocheate, si chiar ma incearca un sentiment de antipatie vizavi de ”custodele” ce ma abordeaza cu acel zambet oriental-mieros, oferindu-se amabil sa-mi desluseasca tainele lumii de pe taraba lui.
 
 Menestreli si trubaduri ”de la Babanu’ fara numar …” chiar erati asteptati !
 Herr Freud – cu sau fara explicatii, cam tot aia e !
 Good night sweet Shakespeare !
 Good morning mister Tofler !

ps :
”clipa ramai – esti atat de frumoasa !”  spuse Goethe uitandu-se disperat dupa vreun aparat de fotografiat …
(hm, se observa cu usurinta ca lucrurile inca neinventate atunci, deja erau intr-un trend – HD  !)     

The Winner !

Exista o tipologie perfect adaptata, care nu-si prea bate capul cu vreo pozitionare logica in societate !
Conjugarea oportunismului la toate formele – mai mult sau mai putin pe suport legal – face parte din firescul ei !
Iar dupa o logica a naturii – neinteleasa de semidoctii frustrati – de multe ori tipologia asta accede in pozitii de superioritate sociala si materiala – adica atinge dezideratul aceluiasi numitor comun ravnit si de cei cu oaresce pretentii de la viata !
Acest  ”desire”  e normal sa fie poftit de toata lumea, numai ca o buna parte din doritori sunt ancorati fie in frica de a nu o zbarci, fie in principii morale !
  Ori tipologiei respective i se cam rupe de reguli sau ”angoase morale” – in oprobiul celor care inca nu si-au dat seama de permisivitatea sistemului la cei cu ”cojones” !

 ”Bate (cu capul !) si ti se va deschide”
   ”Intra (fa o oferta !) si ti se va da”

Om bogat om sarac !

Acum cateva zile un om bogat marturisea intr-o emisiune la tv ca si-a petrecut 40 de ore la rand, vizionand un serial popular care – spunea el – l-a tinut cu sufletul la gura !
Lucru asta m-a incitat si pe mine – in primul wekeend am purces si eu la vizionarea acelui serial.

40 de ore intocmai ca si lui – mi s-a perindat actiunea serialului care m-a tinut si pe mine cu sufletul la gura.
40 de ore in care nici unul dintre noi n-a mai remarcat marca sau diferenta de diagonala a televizoarelor, ori somptuozitatea versus rusticul din incapere.
40 de ore in fata ecranului – si eu, si el, am avut acelasi numitor comun – aceleasi pauze pentru nevoi fiziologice la care n-a contat valoarea colacului de la vasul wc !
40 de ore in care niciunul dintre noi nu si-a raportat existenta la a avea sau nu !
40 de ore in care n-a contat ca el are in garaj 40 de masini, si nici eu n-am mai visat sa am 40 de garaje (hm, visez cam lacom !)
40 de ore in care am mancat nefiind atenti ce, in care am baut ceva de care probabil nu ne mai aducem aminte !
40 de ore din care am smuls cateva reprize de odihna in niste paturi primitoare, posibil foarte diferite ca confort – dar care prin puterea obisnuintei nu aveau nimic prin care sa ne atraga atentia !
40 de ore in care am uitat amandoi cat suntem de saraci sau bogati !

………………………………………………………………………

O viata-ntreaga ne drogam cu senzatii induse de maestrii iluziilor !
Suntem la servici, vizionam un film sau partizanam cu vreo echipa de fotbal – realitati ale altora preluate de-a gata, pe care le apreciem prin filtrul emotiilor !
Unde suntem noi atunci?
In care realitate ?
A noastra sau a altora ?
Ce procent din realitate e numai al nostru ?

Si bogatul si saracul de fapt sunt prizonierii unor (alte) realitati, de multe ori comune !
Cand citim dintr-o carte ne transpunem intr-o lume ce n-are nimic comun cu abajurul din ”murano” al unei lampi ce luminaza paginile bogatului, cum dealtfel nu exista vreo legatura nici cu veioza simpla a saracului – care lumineaza la fel !
7 ore avem acelasi somn – obisnuiti fiind (deci nemaiacordand importanta) cu patul ce are saltea cu apa, sau cu arcurile din dormeza veche !
Acelasi timp il folosim pentru a ne dusui, miscarile sunt aceleasi, apa e tot apa, sapunul are aceleasi proprietati antiseptice, iar gandurile care ne macina mintea – pe fond au aceeasi importanta, si la bogat si la sarac !
Ganduri albe si negre, macina deopotriva in acelasi ritm
Ce-i drept bogatul are in plus confortul psihologic al lui ”a avea”
Pe cand saracul are un pronuntat disconfort psihologic, atunci cand se gandeste ”de unde pana mea are asta atata ?”

Prozac !

Se stie ca rasul tonifica chiar pana la nivel de celula !
Oamenii care rad, care sunt veseli – au o longevitate mai mare, o calitate a vietii mult mai buna, tocmai pentru ca in aceste conditii, stresul – acest ucigas lent si tacut – nu se poate instala !
Stresul – el este cauza multor boli cronice, dar despre acest lucru se vorbeste mai putin decat ar trebui !
In programul ce-a evaluat sanatatea la scara nationala, n-am prea auzit si de examene psihologice !
Mai bine o administrare preventiva de ”prozac” acolo unde se impune, decat alte tratamente contra unui efect – tradus in boli ce vor recidiva !
Corpul uman are niste reguli fiziologice simple – la fel ca si la animale !
Doar ca in cazul omului, corpul constituie mai mult suportul unui cap, care are in plus ceva ce animalele n-au – gandirea !
Iar aceasta gandire daca e viciata (si) de stres, pe termen lung poate anula parti din sistemul imunitar, lasand astfel cale libera deteriorarii anumitor organe !
Deci iata cum putem sa ne devenim proprii dusmani !
Exista multi oameni cazuti in capcane sociale – un fel de cercuri vicioase propice bolilor – din care n-or sa poata iesi fara o schimbare indusa psihologic !
Pentru ca de la cap incepe totul – daca acolo e ok, organismul va sti sa-si foloseasca eficient sistemul imunitar !
E bine sa fie tratata cauza, nu efectul !

………………………………………………………………………

Mi-amintesc vag de o schita SF (nu mai stiu cum se numeste) in care un cercetator descoperise ca realitatea oamenilor era dependenta de o stare de spirit, prin care se decodificau doar intelesurile amuzante ale diferitelor situatii.
Insa acea stare de spirit, era intretinuta prin mijloace tehnologice de catre o entitate ce n-avea intentii tocmai ortodoxe !
In fine, in cele din urma masinaria ce intretinea iluzia fericirii, a fost sabotata in numele adevarului – aruncand astfel omenirea intr-o realitate terna !
Finalul acelei schite te punea in dilema – adevar urat sau vis frumos ?

… si alte perspective !

Alb si negru !

Intr-un cadru ”bidimensional” multi isi traseaza cu buna stiinta tot felul de repere conformiste !
Sunt tentati sa judece dupa rigide norme de echivalare – si-atunci lucrurile pe care nu le-inteleg, sau nu reusesc sa le incadreze conventionalului, sunt conotate negativ in limita ”bun-rau”
Totul e polarizat pe extreme !
Fara complicatii !
Se simt mai in siguranta asa – erijandu-se in neutralitatea punctului de referinta dintre ”extremele” dulce si sarat – care in opinia lor sunt antonime !

……………………………………………………………………………………………………..

Indraznela de a visa !

Stateam de vorba cu un taximetrist pe care-l stiam foarte calculat (asta ca sa ma exprim cu eleganta !) si care-mi descria niste vise d-ale lui … extrem de limitate !
– Consideri ca astea-s simple fantezii, sau sunt lucruri pe care crezi ca le vei realiza candva, l-am intrebat ?
– In (…) mea – normal ca sunt doar vise, mi-a raspuns razand !
– Pai atunci daca tot visezi, de ce n-o faci ca lumea ?
– !
*
Din acest scurt dialog am concluzionat :

”SUNT UNII ATAT DE MESCHINI, INCAT SI-ATUNCI CAND VISEAZA AU FRANA DE MANA TRASA !”

Acum vreo doua zile am descoperit pe un blog ca Paler a spus aceiasi idee, insa-ntr-un limbaj mult mai elevat !
Deci atunci cand eu ma chinuiam sa comprim intelesul dialogului de mai sus, gandul asta deja era zugravit !

Hm, va trebui sa-i iau la citit opera – asta ca sa-mi delimitez terenul !
ps :
Cei care n-au simtul umorului la astfel de interferente … s-o ia ca pe-o gluma !

Filtrul constiintei ! (1)

 Nastere, copil, zestre genetica, educatie, religie, spirit, constiinta,
 Astea sunt doar cateva taguri ce definesc omul in complexitatea sa existentiala.

 De-a lungul vietii, fiecare are tendinta de a fi impacat cu sine !
In absolut orice actiune a sa, omul trebuie sa-si gaseasca o justificare in constiinta proprie.
Care constiinta sufera de-a lungul vremii diferite presiuni conjucturale, ce induc la formarea unui caracter anume !

Din punctul asta de vedere, al justificarii – poate c-am sa va surprind, dar sunt convins ca si marii dictatori s-au raportat la o constiinta, pe care insa si-au reprezentat-o dupa niste criterii viciate de insasi istoria momentului !

Deci orice actiune, in mod normal trebuie sa aiba si-o motivatie.
Si-aici intervine filtrul constiintei, de multe ori acoperit cu impuritatile determinante ale devenirii sociale.
Astfel ca motivatia viciata chiar daca nu sta-n picioare, este manarita si acceptata ca atare –  fie prin comparativul exemplului ”dar altii cum de-au facut asa ?”  fie prin minimalizarea voita a impactului negativ colateral, sau chiar prin autosugestionarea faptului ca … lipsesc optiunile !
Iar daca actiunea indoielnica mai este acoperita si de-o lege-umbrela,
Si iata cum, de-a lungul timpului tot mai multe sedimente obtureaza acel filtru moral, astupand orice por prin care ar fi putut patrunde vreo particula de uman !

Doar ca intr-un anumit moment al existentei, anumitor persoane li se-ntampla ceva de neconceput cu putin timp inainte – acele sedimentari sunt brusc constientizate ca balast !
Un declic si gata !
Cum ?
Prin ce minune ?
(cred ca intrebarea asta, la-nceput l-a sacait si pe apostolul Pavel !)
Mister !
Cert e ca perspectiva initiala din care erau privite lucrurile, se schimba radical !
Iluzia afirmarii, nu-si mai are corespondent in noua viziune !
Actiuni privite ca normale inainte, acum sunt reevaluate printr-un dostoievskian proces de constiinta  !
Tot esafodajul de justificari – socotite pertinente la vremea lor - incepe sa se prabuseasca !
Constiinta nu mai e un complice, ci un infricosator judecator ! 
Haul ce se instaleaza in suflet devine din ce in ce mai mare ! 
Trebuie umplut cu orice pret :
Ctitorii, donatii, sau tardive reparatii morale acordate …cadavrelor,
 
Singuratate !
 Suflete chinuite-n amurgul vietii !
 Compasiune !

Dintr-un punct de vedere laic, as mai adauga :
Ferice de ordinarul, ce-n marea-i ignoranta n-o sa treaca prin asa ceva !

                                                                    %

Yanni

Celebrul Yanni il felicita pe un anonim instrumentist care prin virtuozitatea lui se detasase net de ceilalti concurenti (unii cu nume sonore !) in concursul pentru ocuparea unui post din orchestra sa.
Acesta vizibil emotionat, cu lacrimi in ochi, nu mai stia cum sa-i multumeasca Maestrului pentru cooptarea in ansamblul sau !
Insa Yanni ii raspunde :
- Nu tu trebuie sa-mi multumesti, ci eu iti multumesc ca esti atat de talentat, pentru a da un plus de valoare muzicii mele !

………………………………………………………………………………………………………

Intr-un fel de sinestezie artistica,  o reusita reprezentare vizuala a piesei  ”kodo & isao tomita – song of the universe”  

” Am calatorit in lumi straine
am zburat sesuri si-am cladit munti,
am umplut ochii de stele si sufletul de prapastii
Am ars prin mii de iaduri,
si la capatul fiecaruia, cate un rai m-asteapta
  Uite inca unul …

Ana-Maria Alexandru  ”

Sa ramana deci !

Sun Tzu !

Un intreprinzator si-a deschis o carciuma !
Vad bun – era singurul local din zona.
Numai ca afacerea nu-i prea mergea – o gasca care teroriza zona isi facuse ‘’sediul” chiar in localul lui !
Zilnic se intamplau scandaluri, batai …
Chiar si patronul incepuse sa aiba ”o retinere emotionala” vizavi de grupul mereu pus pe harta – asta ca sa nu mai vorbim de clientii din ce in ce mai rari, si implicit venituri din ce in ce mai mici !

In cele din urma a gasit totusi o solutie – a angajat pe unul dintre capii acelei gasti, oferindu-i astfel un STATUT in cadrul firmei -  

I-a fixat si un salariu bun, dar i-a explicat ca nu-i poate garanta mereu acest venit, atata timp cat fiorosii lui colegi se perinda p-acolo !
Adica l-a transformat … intr-un fel de Vidocq !
In scurt timp afacerea omului a inflorit – carciuma devenise cel mai sigur loc din toata zona, astfel ca oricine  putea sa-si petreaca linistit timpul ”la una mica” !

Guru !

 
 Multi traiesc, fie in trecut- evocandu-si clipele trecute intr-o analiza a lui ”ce-ar fi fost daca ?”  fie proiectandu-se in viitor cu   ”ce-ar fi daca ?” 
   Si cand se mai intampla cate-o accidentala revenire la prezent, numaidecat se gasesc preocupari prin care e anulat eu-l din spatele trairii !
Se suprima astfel constientizarea directa a clipelor frumoase din prezent, clipe ce dau farmec vietii !

  De pilda, vizionarea unui film in care actiunea personajelor captiveaza un constient depersonalizat, lasand doar pe seama subconstientului contactul cu realitatea.
Priviti proiectia respectiva, dar nu sunteti acolo – in sala !
Si nici in pelicula !
 Sunteti doar niste observatori racordati unor trairi – altele decat cele apartinatoare firescul vostru.  
Deci voi, cei care va pierdeti timpul prin cinematografe - renuntati la astfel de surogate !

 Cu exceptia filmelor 3D desigur !

Stand-by la poarta destinului !

 un pasaj dintr-o carte uitata !   (L.E.  cred ca-i vorba de Procesul lui Kafka)

  ”La poarta Destinului dinaintea careia sta un paznic, vine un om simplu, care insa este oprit sa intre IN ACEL MOMENT.
Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri, dar toate parlamentarile nu-i folosesc la nimic.
Iar cand viata omului e aproape de sfarsit, intr-un ultim moment de luciditate il aude ca prin vis (!) pe paznic vorbindu-i :
  – Nimeni in afara de tine n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine. Acum o incui si plec ! ”
               *

Hm,  iata cum – pana si rautatea unui sadic indeamna la reflectie …