taximetrist din anul 2000 – Bucuresti
Cred ca de la mazgalelile primitive de prin pesteri pana la blogul de azi, acel ”am si eu ceva de spus” da oarecum masura fiecaruia !
In cazul meu incerc doar asocierea unor simtiri la prozaicul cotidian, insa neavand un anumit exercitiu - necesar pentru a fi usor de inteles - ma multumesc sa merg doar la nivel de idee, adresandu-ma astfel mai mult unui cititor rabdator, doritor de un divertisment ce-i pune neuronii in miscare !
*
. ….totul a inceput intr-o seara de octombrie cand in toiul unei discutii, un client m-a intrebat cu un aer conspirativ :
- Scrii ?
- Nu, nu scriu, i-am raspuns usor intrigat !
- Nu, nu scriu, i-am raspuns usor intrigat !
Pana atunci nu-mi privisem niciodata ”manifestarile” dintr-o perspectiva literara !
Hm ! Dar daca …
*
Ajuns acasa ma uitam nauc la o foaie de dictando nestiind cu ce s-o umplu :
Ajuns acasa ma uitam nauc la o foaie de dictando nestiind cu ce s-o umplu :
- Aha - sindromul colii albe, mi-am spus eu!
Pai gata, daca am un astfel de sindrom .. inseamna ca scriu
Pai gata, daca am un astfel de sindrom .. inseamna ca scriu
ianuarie 26, 2009 at 3:54 pm
Si totusi…de ce un om atat de inteligent si citit (asa pari
) este taximetrist? Scuze daca e o intrebare prea personala.
februarie 25, 2009 at 7:25 pm
@Strongvaleriana. Cum de ai stat tu atâta vreme neatârnat în blogroll-ul meu?
octombrie 29, 2009 at 12:04 pm
Te-am citit pe diverse bloguri.Felicitari!Ai o gandire proaspata si un un condei minunat. Am sa mai vin pe aici,daca nu te superi.
ianuarie 5, 2010 at 12:52 am
Mi-amintesc de parca ar fi fost ieri cursa pe care am avut-o cu tine. Am ramas impresionat de legaturile pe care noi doi le avem si pe care inca nu le stii pe deplin [imi ofera un avantaj faptul ca in felul acesta iti pot anticipa destinul, dar nu iti spun pana nu vad primele semne
] si de faptul ca erai intr-o cautare spirituala – legata foarte strans de locul in care m-ai dus.
Si nu in ultimul rand: LA MULTI ANI SPIRITUALI!
martie 22, 2010 at 10:02 am
cititi blog-ul intreg, destul de bine
aprilie 29, 2010 at 1:09 pm
Interesanta intrebarea… Scrii? Intotdeauna exista un initiator, un trimis, camuflat! Un mesager!
iunie 27, 2010 at 10:30 pm
Si uite ca acum chiar scrii…
august 25, 2010 at 1:35 pm
Ce descriere faină… Eu nici nu mai țin minte când am scris prima oară, eram mic.
octombrie 14, 2010 at 8:22 pm
Un gand amical, ca de la blogger la blogger: “Vivat Hamangia”
!
februarie 8, 2011 at 10:43 pm
Cu ce atitudine imi raspunzi daca te intreb “scrii?”
aprilie 21, 2011 at 6:19 pm
Bun gasit!
iunie 20, 2011 at 2:09 pm
Keep going!
octombrie 5, 2011 at 10:04 pm
Se pare ca imaginea vie a firescului, naturalului surprinde, minuneaza, sensibilizeaza. Deci scrie, scrie in continuare… Multumim!
octombrie 19, 2011 at 4:31 pm
Multele şi vrutele a fi spuse în scris ale unora, ale altora au în ele pe tot atât câtă “conştiinţă” a limbajului, precum şi existenţă pe tot atâta dramă…glumesc; şi da şi nu; (ne)rostirii unora sau altora, oricine îi poate culege roadele, depinde de înşirătură or’ de însăilătură; întâmplarea îi absolvă de o înţelegere autentică; instituie, în schimb, un fel de înţelegere “generală”…şi indiferentă…având (ei, aceia), “convingerea” că nimic din toate acestea nu le-ar putea în vreun fel rămâne străin.
Chiar, ai remarcat că pe măsură ce spusul creşte, creşte şi nespusul? Între oameni.