O seara de sambata

orele 18:00 – Asezata pe bordura unei vitrine de la Romarta, o batranica rezolva de zor niste ecuatii pe caietul din poala. Lumea care trece p-acolo ii mai scapa cate-o bancnota.
Hm, deci si stiinta de carte aduce venituri !

orele 18:30 – niste chinezi tristi, ies din cazinoul…

orele 19:00 – un atelaj tractat de un cal, stationeaza pe Kogalniceanu.
Trec pe langa, indiferent. Ca dealfel si ceilalti soferi.
Doar un grup de italieni fac de zor poze, amuzandu-se copios ! Parca n-au mai vazut cai !

orele 19:15 – stationez aproape de fosta statie de taxiuri, vizavi de Universitate, langa alte cateva zeci de masini galbene.
Ma uit la unii dintre colegi. Priviri agitate, cautand potentiali clienti !
Unde candva stationau taxiurile, acum e statie de RATB in care opreste cate un autobuz la vreo juma’ de ora !
Deci stationarea interzisa.

Trece o masina de la ”rutiera”. Din megafon se aude ”toate taxiurile sa paraseasca zona”
Ma conform si eu.
…………………………………………………….

orele 19:40 – In fine ma opreste o pereche cam de varsta a doua, imbracata la patru ace.
De cum intra, imi muta nasul din loc. Cred ca li s-a spart sticluta cu parfum chiar in timpul utilizarii.
 - La Sala Palatului.
 - Buna seara, accentuez eu !
 - Buna seara, la Sala Palatului !
 - Ok, am inteles !
Uitasem ca-n seara asta, Jose Carreras e jupan prin sala  aia !
Din radiocd-ul meu incepe sa razbata aria lui Cavaradossi, in timp ce doamna ii vorbeste domnului cu pasiune, despre etrierele masinii personale lasata in service !
Deci eu ii duc pe acesti distinsi clienti intr-un loc, de unde il vor aplauda pe Carreras !
 Final de cursa – 9,7 lei !

orele 20:20 – merg pe gol. Efectiv n-am unde stationa ! Totul e ocupat.
Gasesc in cele din urma un locsor in fata la Primarie, langa alte cateva masini parcate aiurea.
Sant singurul taxi din zona…doar 10 secunde ! In spatele meu, a oprit un ”concurent” care ocupa juma de strada laterala, dar asta nu pare sa-l deranjeze asa de tare. Chiar daca-si ia injuraturi si claxoane la greu.
E d-ala cu tarif mai mic, asa ca eu degeaba mai stau acolo. Si pe deasupra, in nesimtirea lui, e mult mai bine pozitionat. Primul client l-ar alege in mod sigur pe el. Nu stiu multi, dar chestiile astea cu pozitionarile optime fac parte din strategia zilnica a unui driver. E o adevarata stiinta !
 Deci e timpul s-o tai. Tot pe gol.
 
20:40 – Ajung iar langa atelajul de pe Kogalniceanu. ”Vizitiul” nu e acolo. Un echipaj de politie il asteapta.
Calul pare ca n-are nici o legatura cu asta.  Pacat ca n-am un aparat de fotografiat.

Sa imortalizez un cal plictisit !