Cand eram copil, imi placea sa observ lumea animalelor.
Printre altele urmaream fascinat cum paianjenul isi construieste cu meticulozitate plasa lipicioasa , dupa care priveam cu cinismul specific copilariei, cum diferite insecte dupa o lunga agonie isi gaseau sfarsitul in acea capcana.
Spectacolul era dezgustator dar totusi nu interveneam, spunandu-mi ca n-am nici un drept sa ma amestec in legile naturii.
Intr-o zi, in plasa s-a prins un greieras. Cri…cri…cri !
Acum eu nu stiu ce cauta el p-acolo,nu stiu nici daca canta adevarat sau fals – nu aveam finetea auzului setata pentru astfel de nuante muzicale !
Insa cert e, ca l-am salvat.
Era totusi un GREIERE !
Morala … uneori afonii sunt mai de treaba !
strongvaleriana
