Investitorul !

…din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari.
Era un mosulet amarat, bine infofolit in s.h.-uri murdare, ce statea pe marginea trotuarului de langa shaormerie.
Nu avea o atitudine de cersetor, de luptator cu nepasarea si egoismul unora.
 Avea mai degraba aerul unuia impacat cu destinul, un destin personal, netrambitat, ci doar acceptat in tacere.
 Intr-o lume numai a lui.
M-am apropiat de el si i-am intins o bancnota.
A acceptat-o cu un gest firesc :
 - Multumim !
Ce ?
Cum adica ?
 In fata mea se afla o singura persoana. Nu doua !
Putin intrigat, am plecat totusi spre treburile mele.

Hazardul are un rol foarte important in profesia mea
In seara aceea am avut parte de un castig mai substantial

Ziua urmatoare l-am zarit iar pe mosnegut.
Era tot acolo, tot in aceeasi pozitie.
Mi-a dat impresia ca nici nu se miscase din acel loc, cu toate ca trecuse ceva timp.
Brusc mi-a venit in minte un rationament mai…contabil !
Daca aseara am castigat cam de vreo zece ori mai mult decat valoarea acelei bancnote daruite batranului, atunci s-ar putea ca …hm, omul asta incepe sa ma intereseze !
Ajuns langa el, de data asta i-am dat o bancnota consistenta !
 - Multumim !
 - Stim, cunoastem !
Fiecare cu stilul lui !

 Minune !
 Chestia asta chiar functioneaza !
In scurt timp aveam de zece ori valoarea investita !

Si acum imi amintesc privirile nedumerite ale familiei in momentul in care am demarat in tromba, cu toate lichiditatile din sifonier in torpedoul masinii,
facandu-i p-ai mei sa-si puna problema unui Craciun mai vegetarian !

Pe mosulet insa, nu l-am mai gasit !
S-o fi prins de ingineria financiara ce-o pregateam ?
Nu stiu !

…din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari