Un ins, destul de dubios incearca portiera pe care am uitat-o blocata.Cu acea atitudine de stapan – care-mi este destul de familiara, cauta sa ma impresioneze cu un ton ridicat :
- Deschide ba, ce faci ?
Din directia lui, prin geamul intredeschis al portierei mi-ajunge la nari un miros acru-intepator.
Pret de o secunda ii fac o scurta evaluare : un smecher de doi lei care cauta sa se impuna. Probabil are ceva mai multi bani din ultima lui ”combinatie” lucru care-l face sa se simta bazat. Si va cauta sa-mi demonstreze ca el e seful !
De fapt in felul lui el are dreptate, dar pe mine ma cuprinde o stare de greata :
” Nu te iau pentru ca esti arogant, mirosi ca un sconcs, si-ti simt starea de nervozitate, iar eu nu vreau sa fiu paratraznetul damfurilor tale fitoase.
Nu te iau pentru ca efectiv, m-am saturat organic de indivizi ca tine !
Nu te iau pentru ca daca as face gresala asta, in urmatoarele minute m-ai determina sa urasc tot ceea ce-am facut pana acum, si tot ceea ce voi face de-acum incolo !
Pentru ca nici o lege din lume nu ma poate forta sa inghit ceea ce-mi provoaca voma “ – ii raspund in gand !
Iar cu voce tare :
- Sigur frate, urca ! Unde vrei sa te duc ?
strongvaleriana
frumos. intamplarea in sine e cat se poate de familiara. restul e tacere.
Foarte misto relatare…se intampla sa citesc aceleasi articole de mai multe ori..si pur si simplu nu ma satur..
[...] Prestatorul ! [...]