| Un caine lovit de masina se tareste cu ultimele-i puteri pe trotuar, langa alti doi maidanezi ce se imperecheaza cu frenezie!
Sfarsit si inceput de ciclu pe metru patrat! * |
ianuarie 13, 2008
Observator
Posted by strongvaleriana under oare de ce? | Etichete: caine, cheia, ciclu, frenezie, imaginea, inceput, maternitati, patrat, prezentul, sfarsit, trecutul, viitorul |[24] Comments
aprilie 23, 2009 at 2:53 am
Si daca am continua disectia cruda a prezentului, ne-am speria de cat de multe poate cuprinde o secunda traita simultan pe toate meridianele. Cred ca din ratiuni de supravietuire, “uitam”voit ceea ce ne inspaimanta, ne copleseste prin povara sa de care ne simtim, fara sa fim, vinovati…Oricand destinul ne poate lovi si pe noi si atunci, cati ne vor darui gandurile si o secunda din prezentul lor?
aprilie 24, 2009 at 12:26 am
Mi-ar placea ca acest “observator” sa aiba una sau mai multe continuari. Am, din ce in ce, tot mai multa incredere in talentul Dvs.
aprilie 26, 2009 at 3:50 pm
Imaginile pe care le-ai prezentat sunt doar cateva din realitatea care ne inconjoara.
Stii,uneori simt ca e prea mult pentru mine si nu mai pot sa vad ce e frumos si acesta e un motiv pentru care n-as mai iesi din casa…
Ti-am adus niste flori de liliac si sa-ti urez o duminica placuta!
http://willowhouse.typepad.com/.a/6a00d8341ca96b53ef01053591d6ec970b-pi
februarie 17, 2010 at 3:12 pm
Interesant observator,mai ales ultima concluzie:
“Omul asta e doar prezentul !”
Bravo!
februarie 18, 2010 at 3:43 am
dar omul acela nu este el, nu este Sinele lui.
noiembrie 23, 2010 at 5:03 pm
Mi-a placut la nebunie postul acesta. Si… m-ai cam blocat (iar mie rar mi se intampla sa nu stiu ce sa spun). Oricum mi se pare extraordinar ca in asa cuvinte putine sa exprimi atat de mult…
decembrie 2, 2010 at 11:45 am
a roadkill, brother
nu ai incercat sa-l iei de guler si sa-l tarasti la abator?
decembrie 3, 2010 at 2:22 am
Episodul ciinele il las de o parte… El e oglinda retrovizoare prin care e privit episodul al doilea… insa cine poate sti ce teribil “adagio” si-a epuizat deja acordurile?… Ce a urmat dupa tipat?… Aparent nimic. Tocmai aici e misterul!
decembrie 3, 2010 at 1:35 pm
[...] ce n-am priceput, Şi-s chiar rău, nedumerit, Că Onorul, la Parada Militară, Ce se dă Primului OM din Ţară, Adică Onor Preşedintelui, Sau Şefului Senatului, În lipsa-ndrituitului, S-a dat [...]
decembrie 5, 2010 at 1:29 pm
hm, iar esti plecat
decembrie 5, 2010 at 5:54 pm
Mos Nicolae sa va incarce ghetutele cu bucurii si impliniri. Si multe dulciuri… de sarbatori se poate!
decembrie 7, 2010 at 11:07 am
Da, stii, ma gandeam si eu la asta…mai ales cand vad oameni cu tot felul de probleme din astea, existentiale. Atunci mi-e rusine de mine si mi se pare ca ma alint. Sigur e si vina lor ca au ajuns acolo, dar nici noi nu facem absolut nimic. Uite, tu vii cu chestii extrem de interesante din trafic, eu vin cu ce mai aud de la copii. I-am rugat sa defineasca cumva “spiritul Craciunului”. Am primit cu uimire discutiile lor: Craciunul, pentru foarte multi nu e decat batut covoarele mamei si carat bradul, in locul tatalui prea ocupat. Te apuca groaza. Si acesti copii vor avea si ei copii care vor tipa de fericire ca s-au nascut. Incerc sa fac ce pot, dar e asa de putin…asa de putin…
decembrie 7, 2010 at 11:57 pm
Mă bucur că ai scris ceva nou, am așteptat.
Concis, dar plin de substrat. Cum spune un ziarist, îți vine să nu-ți mai vină…Cred că e adevărat că noi alegem, totuși. Există alegeri și totul depinde de felul în care le facem.
O seară frumoasă!
decembrie 9, 2010 at 5:01 pm
[...] şi promiţătoare de viitor: Libertate, Solidaritate, Responsabilitate, Progres, Fidelitate, Democraţie…, într-un angajament social hotărât ? Şi nu le-ar mai cataloga de limbaj de lemn [...]
decembrie 11, 2010 at 2:03 am
Adesea, credem că noi și problemele noastre însemnăm enorm..
viața clocotește, prezentul , cum spuneți, are infinite chipuri.
Și tot atâtea dureri.Și poate, de ce nu, și multe bucurii, pentru că există.
decembrie 14, 2010 at 12:22 am
[...] Elisa, Carmen Negoiţă, Gabriela Savitsky, Caius, Cristian Lisandru, Supravieţuitor,Gabriela, Strongvaleriana, Redsky, Theodora Marinescu, Ioan Usca Vania, Gina, Teo Negură, se-cret, Cati Lupașcu, Gabriela [...]
decembrie 16, 2010 at 6:41 am
poate ar trebui sa nu mai stam si sa asteptam sa treaca timpul, uneori aiurea …
februarie 18, 2012 at 4:24 pm
unde prezentul nu exista…
februarie 19, 2012 at 4:54 am
Sint duri ,ochii tai, cu tine.
Privesc adinc sau departe.
Poate prea adinc sau prea departe.
februarie 20, 2012 at 10:42 pm
[...] http://iavaleriana.wordpress.com/2008/01/13/observator/ [...]
februarie 20, 2012 at 11:09 pm
[...] http://iavaleriana.wordpress.com/2008/01/13/observator/ [...]
februarie 20, 2012 at 11:19 pm
[...] http://iavaleriana.wordpress.com/2008/01/13/observator/ [...]
februarie 20, 2012 at 11:23 pm
[...] http://iavaleriana.wordpress.com/2008/01/13/observator/ [...]
februarie 20, 2012 at 11:27 pm
[...] http://iavaleriana.wordpress.com/2008/01/13/observator/ [...]